Am părăsit România la 29 de ani în 1999 și trăiesc in Elveția de mai mult de 25 de ani.
Am putut constata în direct binefacerile democrației directe din țara mea de adopție.
Aș dori prin prezentul document să vă atrag atenția asupra acestui tip de politică și eventual să vă conving de schimbarea actualei forme de organizare politică in România.
A) Constituția Elveției începe cu afirmația:
„În numele Dumnezeului Atotputernic!”
Această formulare : „În numele Dumnezeului Atotputernic!” – evidențiază faptul că Elveția nu este, în sens strict, un stat laic, întrucât textul său fundamental face referire directă la Dumnezeu (Iehova – Regele tuturor dumnezeilor).
În același timp, principiul libertății religioase este garantat, permițând coexistența armonioasă a diferitelor confesiuni și credințe.
De-a lungul istoriei, credința creștină a avut o influență crucială asupra evoluției politice, sociale și culturale a Elveției. Multe dintre valorile care stau la baza societății elvețiene — respectul pentru lege, responsabilitatea civică, solidaritatea și demnitatea umană — își găsesc originea în ethosul creștin. Actuala prosperitate și stabilitate a țării pot fi văzute, cel puțin parțial, ca rezultat al muncii și dedicării oamenilor credincioși care au modelat instituțiile naționale.
Chiar dacă procesul de laicizare se accentuează în prezent, creștinismul continuă să fie un element identitar esențial.
Din perspectiva mea, prezența liderilor creștini la conducerea unui stat reprezintă un factor fundamental pentru bunăstarea acestuia.
Experiența istorică a epocii comuniste și ateiste demonstrează ce se poate întâmpla atunci când conducerea este în mâinile unor persoane lipsite de credință: sărăcie, corupție sistemică și nemulțumire generalizată în rândul populației.
B) În câteva cuvinte. Politica în Elveția: cum funcționează?
Elveția este o democrație directă, ceea ce înseamnă că cetățenii participă activ la deciziile politice.
Este și un stat federal: este format din 26 de cantoane (județe la noi), fiecare având o anumită autonomie (legi, impozite, educație etc.).
Elveția are trei niveluri de putere
- Confederația (național): se ocupă de afacerile întregii țări (armată, monedă, politică externă etc.).
- Cantoanele/ Județele (regional): au propriul guvern și parlament.
- Comunele (local): se ocupă de serviciile de proximitate (școli, drumuri, etc.).
Parlamentul elvețian are două camere:
- Consiliul Național (200 de membri): reprezintă poporul.
- Consiliul Statelor (46 de membri): reprezintă cantoanele/județele.
Legile sunt votate de ambele camere.
• Guvernul federal elvețian, numit Consiliul Federal, este format din 7 membri, aleși de Parlament.
Nu există un președinte cu puteri supreme: președintele Confederației se schimbă în fiecare an și nu are mai multă putere decât ceilalți membri.
- Guvernul unui canton elvețian, numit și Consiliul de Stat, este compus din 5 până la 7 membri, aleși de poporul cantonului pentru un mandat de, în general, patru ani.
Deciziile sunt luate colectiv, ceea ce înseamnă că toți membrii guvernului participă la procesul decizional. Un președinte este ales dintre membrii guvernului pentru un mandat, de obicei anual sau bienal.
- Guvernul unei comune, adesea numit municipalitate, este organul executiv responsabil pentru gestionarea afacerilor zilnice și implementarea deciziilor luate de consiliul comunal.
Acesta este, în general, compus din 3 până la 9 membri, aleși de cetățenii comunei și prezidat de un sindic sau sindicat.
Membrii municipalității sunt aleși pentru 4 ani; aceștia trebuie să depună jurământ față de Constituția Federală și constituția cantonală înainte de a prelua mandatul.
Consiliului comunal este organul deliberativ al comunei/orașului (Parlamentul).
Este compus din 100 de consilieri, aleși pentru cinci ani de către electoratul comunei/orașului.
Este organul „deliberativ” al municipalității, adică stabilește reguli, dar nu și legi.
Consiliul Federal este compus din mai multe partide (sistem de concordanță) pentru a asigura stabilitatea.
În Elveția, formarea partidelor politice este relativ simplă și liberă, deoarece legea nu impune condiții stricte. Un grup de persoane cu idei și valori comune poate decide să creeze un partid pentru a influența viața politică.
Cele mai importante partide politice din Elveția actualmente sunt :
– Partidul Popular Elvețian (SVP / UDC) – conservatoare, populistă de dreapta – cu 62 de locuri în Consiliul Național
– Partidul Social Democrat (SP / PS) – centru-stânga, social-democrat – 41 de locuri în Consiliul Național
– FDP – Liberalii (FDP / PLR) – centru-dreapta, liberal economic – 28 de mandate în Consiliul Național
– Centrul (Die Mitte / Le Centre) – centru-dreapta, creștin-democrată – 29 de locuri în Consiliul Național
– Partidul Verde ( Les Verts) – stânga, ecologist – 23 de mandate în Consiliul Național
Pe scena politică elvețiană domină câteva partide majore, care acoperă spectrul ideologic de la dreapta conservatoare la stânga ecologistă. Sistemul multipartisan, bazat pe consens, permite coaliții largi și reprezentare proporțională, asigurând astfel stabilitate și cooperare politică la nivel federal.
Elveția este o democrație directă, ceea ce însemnă că
Cetățenii pot:
- Iniția o inițiativă populară: pentru a propune o modificare a Constituției (sunt necesare 100 000 de semnături).
- Convoca un referendum: pentru a contesta o lege votată de Parlament (sunt necesare 50 000 de semnături).
Au loc mai multe voturi populare în fiecare an pe diverse subiecte.
Politica elvețiană funcționează adesea prin căutarea compromisului între partide.
C) Sistemul de impozitare în Elveția (un rezumat)
Elveția are un sistem fiscal federalist, ceea ce înseamnă că impozitele sunt colectate la trei niveluri:
1. Confederația (nivel federal)
- Impozite directe:
- Impozitul federal direct pe venitul persoanelor fizice
- Impozitul pe profit pentru întreprinderi
- Impozite indirecte:
- TVA (taxa pe valoarea adăugată): 8,1 % (rata normală din 2024)
- Accize pe tutun, alcool, benzină etc.
2. Cantoane (nivel cantonal)
- Fiecare canton își stabilește propriile rate de impozitare.
- Prin urmare, există diferențe mari de impozitare între cantoane.
- Cantoanele colectează:
- Impozitul pe venit și pe avere de la persoanele fizice
- Impozitul pe profit și pe capital de la firme
3. Comune (nivel comunal)
- Și comunele percep un impozit pe venit și pe avere.
- Rata este adesea un procent din rata cantonală (numit coeficient comunal).
Particularități elvețiene de impozare
- Concurență fiscală ridicată între cantoane (unele au rate foarte mici)
- Sistem fiscal transparent și stabil
- Impozitarea firmelor este atractivă (rate adesea mai mici decât în alte țări europene)
D) În Constituția federală elvețiană se poate citi
„Forța unei comunități se măsoară prin bunăstarea celui mai slab dintre membrii săi”
Ajutor social cantonal și venitul de inserție
Venitul de inserție este un ajutor destinat persoanelor adulte care locuiesc în canton (cu cetățenie elvețiană sau permis de ședere) și nu au suficiente venituri pentru a-și acoperi nevoile vitale.
Acest ajutor cuprinde:
- un sprijin financiar minim vital,
- sprijin social personalizat,
- măsuri de inserție socială și profesională.
Ajutorul financiar
- Se solicită la Centrul Social Regional (CSR) din zona de domiciliu.
- Include o sumă care acoperă :
- nevoile de bază și chiria pentru o locuință în care poate locui singur: garsonieră sau apartament ( sumă maximă revăzută in fiecare an in funcție de contextul imobiliar si costul vieții),
- costuri speciale (mai ales cele legate de sănătate).
- Asigurarea medicală este acoperită printr-o subvenție specială.
Sprijinul social
- Este oferit gratuit de asistenți sociali CSR sau din Unitățile Comune (UC).
- Ajută persoanele cu dificultăți legate de:
- buget, locuință, familie, muncă, sănătate, administrație etc.
- Scopul: redobândirea autonomiei și evitarea dependenței de ajutoarele sociale.
Inserția socială și profesională
- Se oferă formări, stagii, locuri de muncă temporare etc.
- Obiectivul este integrarea pe piața muncii și în viața socială.
- Beneficiarii sunt sprijiniți de consilieri în personal pentru a construi un proiect profesional realist.
Un ajutor social suficient pentru o viață demnă are mai multe beneficii, atât pentru individ, cât și pentru societate în ansamblu. Iată o sinteză:
- Pentru individ
- Asigurarea nevoilor de bază – hrană, locuință, îmbrăcăminte, sănătate, educație.
- Reducerea stresului și anxietății – siguranța unui venit minim stabil sprijină sănătatea mentală.
- Creșterea șanselor de reintegrare – un sprijin suficient permite persoanei să caute un loc de muncă fără presiune extremă și să investească în formare profesională.
- Dreptate socială – garantează respectarea dreptului fundamental la o viață demnă.
2. Pentru societate
- Reducerea sărăciei și inegalităților – un sistem de sprijin echitabil micșorează decalajele sociale.
- Prevenirea problemelor sociale – cum ar fi criminalitatea, excluziunea socială, lipsa educației.
- Stimularea economiei – beneficiarii cheltuiesc sprijinul în bunuri și servicii locale, susținând economia.
- Coerență socială – un sprijin minim comun reduce tensiunile dintre clase sociale.
- Crearea de condiții suficiente pentru persoanele fără activitate profesională de a inventa, crea.
- Stiați că Elveția este o țară renumită pentru inovația sa și numărul mare de cereri de brevet pe cap de locuitor ? Elveția se remarcă în special prin numărul de brevete depuse în raport cu populația sa, poziționându-se ca țara cu cel mai mare număr de cereri de brevet pe cap de locuitor. Ajutorul social suficient în caz de nevoie, care permite oamenilor să aibă un spirit liberat de grijile de trai zilnic (actual sau viitor), contribuie fără indoială la acest număr mare de invenții și progres tehnologic. Şi cine spune progres tehnologic, spune și bunăstrare, bogație.
3. Pentru stat
- Reducerea costurilor pe termen lung – investiția într-un trai demn scade cheltuielile viitoare legate de sănătate, justiție sau intervenții de urgență.
- Consolidarea încrederii cetățenilor – un stat care sprijină oamenii la nevoie își întărește legitimitatea.
Demnitatea umană în Elveția
În Elveția, demnitatea umană este un drept fundamental protejat de Constituția federală
(articolul 7). Aceasta înseamnă că fiecare persoană trebuie tratată cu respect, fără discriminare, umilire sau tratamente degradante.
Tribunalele și comisiile veghează la respectarea acestui drept și sancționează încălcările.
Demnitatea umană este în centrul valorilor elvețiene și al sistemului juridic, asigurând dreptul fiecăruia de a fi respectat și protejat în toate situațiile.
E) De ce democrația directă, ca în Elveția, este una dintre cele mai bune forme de guvernare ?
1. Poporul are puterea
- Cetățenii nu votează doar pentru a alege politicieni.
- Ei pot decide direct asupra legilor prin voturi populare.
- Asta oferă mai mult control și responsabilitate poporului.
2. Mai multă participare civică
- Prin referendumuri și inițiative populare, fiecare poate participa activ la viața politică.
- Astfel, oamenii sunt mai bine informați și mai implicați.
3. Decizii mai bine acceptate
- Când poporul votează el însuși o lege, este mai ușor de acceptat rezultatul, chiar dacă nu toți sunt de acord.
- Acest lucru întărește coeziunea socială și reduce conflictele.
4. Aleși care ascultă mai mult
- Deoarece cetățenii pot anula o lege prin referendum, politicienii sunt obligați să asculte vocea poporului.
- Asta reduce abuzurile de putere și lipsa de transparență.
5. Un sistem stabil și pașnic
- Elveția are o tradiție îndelungată de pace și stabilitate.
- Sistemul de democrație directă încurajează compromisul între regiuni, limbi și partide.
6. Diversitatea este respectată
- Fiecare canton și comună are o mare autonomie.
- Asta permite respectarea particularităților locale și a minorităților.
Concluzie
Democrația directă elvețiană oferă voce poporului, limitează abuzurile, întărește stabilitatea și încurajează dialogul.
Guvernele lucrează în echipă, iar totul se bazează pe dialog și respectarea opiniei cetățenilor. Uneori este lent, dar este stabil și democratic.
Demnitatea umană fiind un drept fundamental protejat în Elveția, face că fiecare persoană este tratată cu respect, fără discriminare, umilire sau tratamente degradante.
Sărăcia crudă, ca în România, unde avem actualmente oameni ai străzii și fără venituri suficiente, este eradicată în Elveția.
Oamenii în Elveția pot crea și visa, pot inventa fără a fi încărcați greu cu grija zilei de mâine. Şi cine spune invenții, spune progres tehnologic, spune bogație.
Elveția este un model care ar trebui să inspire multe țări din lume printre care și țara noastră dragă, România.
Daniela Bovel
