Delicatese (nu doar culinare) (43). Borș

Borș.Cultura borșului ucrainean a intrat în august 2022 pe lista UNESCO a patrimoniului mondial imaterial în pericol, a decis organizația ONU, în condițiile în care războiul din Ucraina amenință „viabilitatea” tradiției din jurul acestei ciorbe din sfeclă roșie. Ucraina a depus la mijlocul lunii aprilie o cerere de includere a culturii acestei ciorbe pe lista patrimoniului cultural imaterial în pericol, având în vedere că invadarea țării, pe 24 februarie, de către Rusia și lunile de bombardamente care au urmat au amenințat „viabilitatea” tradiției din jurul acestui fel de mâncare. „Conflictul armat distruge mediul, fauna, flora”, a mai spus Pier Luigi Petrillo, raportor ONU. „Pentru toți acești factori, este necesar să se efectueze o salvgardare urgentă a acestui element în cadrul procedurii de extremă urgență”, a subliniat el. Borșul este o ciorbă făcută din sfeclă roșie, de obicei servită cu pâine sau cu mici felii de pâine cu usturoi. „Victoria în războiul borșului este a noastră”, a reacționat și ministrul ucrainean al Culturii, Oleksandr Tkacenko, în urma anunțului UNESCO. Ucraina „va căștiga războiul borșului, precum și acest război”, a scris el pe contul său de Telegram, referindu-se la conflictul cu Rusia. Inițiativa ucraineană a provocat agasarea Rusiei, unde această ciorbă este de asemenea gătită. „Chiar și cărțile rusești de bucate au fost interzise (în Ucraina)! De ce? Pentru că este imposibil de împărățit borșul cu altcineva. Imposibil! Pentru că el nu poate aparține decât unui singur popor, unei singure nații, potrivit Kievului”, spunea, ironic, în aprilie, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova. P.S. După atâtea războaie ”adevărate”, iată că avem și un ”război al borșului”. Unul, păzea, validat de ONU!? Bre! – vorba unui prieten – voi sunteți întregi la cap!? Eu v-aș lovi cu polonicul în țeastă pe tustrei ”combatanții”…
Bere.O mamă se adresează învățătoarei: – Cum puteți să-i dați copilului o asemenea temă: dacă o bere costă 50 de bani …? Soțul meu nu a închis ochii toată noaptea…
Boemă.”Ce personaj fantastic! Boema bucureșteană a avut în Nuni Anestin un reprezentant de vază, acesta fiind o personalitate complexă pe plan artistic, nu doar un pitoresc stâlp de cafenea”. Ion Tudor (Nuni) Anestin (1 iulie 1941, Craiova – 21 septembrie 1989, București) a fost un actor interesant, care provenea dintr-o familie de artiști craioveni, fiind fiul caricaturistului Ion Valentin Anestin (1900–1963). Fața lui plină de cicatrici a determinat regizorii de film să-i ofere mai ales roluri negative. (…) „L-am cunoscut pe Nuni prin intermediul nașului meu, celebrul Fănuș Neagu. Avea Fane un talent aparte să strângă în jurul lui toată protipendada artistică, dar și sportivă. Iar băutura era un suport al naibii de eficace la dezlegat limbi, la depănat amintiri. Cu predilecție, în Triunghiul Bermudelor, cum îi plăcea lui Fănuș să-și definească zona în care locuia, între localurile Poiana, Doina și Bolta Rece”, își începea Cristina Sima evocarea figurii pitorești a lui Nuni. Actrița Lelia Columb, prima lui soție (cu care îl cununase Radu Beligan), apoi marea iubire a lui Colea Răutu, l-a trimis într-o duminică dimineață la piață, să cumpere o rață, s-o gătească pe varză. Asta după ce îl pusese să promită sus și tare că nu se atinge în acea zi de băutură. Să aibă și ei, în fine, o duminică normală. Spășit, Nuni promite că-ntro oră e acasă. Dar n-a fost să fie. Trecând pe lângă barul preferat cu rața adjudecată în viu la subraț, nu reușește totuși să facă față tentației și îi calcă pragul. „Eu nu beau, a uimit asistența Nuni, dar rața da! Să se mai frăgezească. O votcă pentru ea, te rog și mie un pahar cu apă, a sunat comanda”. Ospătarul nu înțelege nimic, totuși îi aduce clientului său o votcă și o apă. Nuni pune pasărea pe masă și-i toarnă votca pe gât. Cum săraca pasăre are un frison, gest pe care Nuni îl decriptează ca fiind de plăcere, repetă comanda. Zvârr, i-o îndeasă și pe asta pe gâtlej. Acușica, rața beată, dar el prea treaz, Nuni se hotărăște să recupereze… A tot recuperat să fie vreo jumătate de litru, după care, mustrat de conștiință, vrea să elibereze rața ca să nu-și încheie ziua în oală. „Zboară, vulture”, zice și-o propulsează aiurea, spre înalt. Numai că, sărmana pasăre, etilizată peste măsură, n-a putut zbura. În schimb, a dărâmat toate cele de pe masa vecină. (comentator.ro)
Restaurante.Multe dintre restaurantele bucureștene fuseseră rebotezate: Capșa devenise „București”, de pildă. Athenee Palace își păstrase însă hramul și-l păstrase și pe Petrică Johnson, barmanul de culoare de pe vremuri. La Capșa (tot așa îi zicea lumea) și la Athenee Palace venea noua elită intelectuală, fidelă regimului. În cele două braserii mai puteau fi văzuți și scriitori interbelici străini de grațiile noului regim, precum poetul Ion Barbu sau Păstorel Teodoreanu. Acesta din urmă, puțin grizat, într-o seară, ieșind de la Athenee Palace, a scos o bancnotă de cinci lei, vrând să i-o dea portarului – credea el – galonat și plin de fireturi, cu rugămintea: „Adu-mi te rog, un taxi.” Poetul îl confundase pe portar cu un amiral venit la o recepție. Indignat, acesta și-a declinat identitatea, amenințându-l cu arestarea pe poet. „Atunci, adu-mi un vapor!”
Pârjoale(bucovinene?). Cum se făceau pârjoalele bucovinene acum 150 de ani, adică pe la văleat 1880? „Astăzi, cu pioasă amintire se aduce în fața domniilor voastre numele înțeleptului evreu Cilibi Moise, ce își avea taraba pe Podul Calicilor, lângă Tribunalul cel Mare, în fața bisericii Bălașei. Fără mirare, iubea un fel de mâncare numit «pârjoale din Bucovina», feliu de sațiu care cerea timp de lucru și grijă fără greș. Din Piața Bibescu, vis-a-vis de Tribunalul Mare cumpăra 1 kg de carne de porc împănată, adecă fleică, 1 kg de pulpă de vită, 8 ouă, 4 cepe albe nevătămate, o căpățână de usturoi vânjoasă, 3 legături de mărar, 3 legături de pătrunjel, 400 ml ulei de floarea-soarelui, 300 grame pesmet, o jumătate pâine albă și 300 ml lapte. Dar cazul cel mai interesant, era atunci când le pregătea tocând încet, răbdător, carnea, ceapa și usturoiul, amestecându-le agale cu sarea și piperiul. Pătrunjelul și mărarul fărâmițate la satâr mici cât boaba de coriandru erau împestrițate cu 5 ouă bătute bine, cu pâinea înmuiată în lapte și stoarsă, toate se corceau cu primul aluat. Potolit stătea pe scaun și forma pârjoalele în mâini, le dădea întâi prin făină, după aceea în ou și la sfârșit în pesmetul zgrumțuros, prăjindu-le blând, îngăduitor cu soarta sa și cu cei zece copii și nepoți ai săi. Pentru deșteptăciunea lui i s-a spus Cilibiul, și noi astăzi îi știm numele Cilibi Moise; nu știm când s-a născut și nu știm când a murit, dar îi știm faptele și zicerile duse de suflul colectiv al orașului, din gură în gură, până la urechile domniilor voastre.” (Kera Calița)
Absență.”În vatră focu-și pierde căldura de pomană; / Absența ta-i prezentă și doare ca o rană / Deschisă-adânc, pe care nici somnul n-o pansează; / Stăm treji și la răstimpuri, când liniștea cedează, / Ciulim tustrei urechea: dar tacticos din grinde / Coboară un păianjen și somnul nu ne prinde.” (Perpessicius)