După mai multe veacuri de adversități, politice, economice, economice și culturale cînd pămîntul țării era disputat de către ruși, polonezi, austrieci și alte neamuri, anul 1991 a deschis, în sfîrșit, o pagină nouă în istoria Ucrainei. Țara devenea de sine stătătoare, iar drapelul libertății se înalță pe cel mai înalt catarg al ei. Cunoscătorul trecutului său avea impresia că vechea glorie a Kievului de altă dată strălucea din nou. Contemporanii noștri nu trebuie să uite de „cuvîntul de aur” a lui Sveatoslav, mare cneaz al Kievului, care îndemna popoarele slave la unire. Era cea mai înaltă idee politică care a răsărit în mintea unui principe, într-o Europă devastată de certuri și lupte nesăbuite între conducătorii popoarelor. În epoca feudală, faima statului kievean l-a determinat pe Ștefan cel Mare și Sfînt să se apropie de acesta, prin contractarea unei căsătorii cu cneaghina Evdochia, fiica marelui cneaz Olelko al Kievului. Mai tîrziu, cînd oastea cazacilor zaporojeni devenise una din cele mai puternice armate ale Răsăritului, Vasile Lupu, domnul Moldovei, și-a căsătorit fiica, pe frumoasa Ruxandra, cu fiul unui temut hatman Bogdan Hmelnițki, numit Timoftei (Timuș). Înainte de a se închide în Cetatea Sucevei, unde a fost asediat de armata munteană a lui Matei Basarab și de cea poloneză, acesta a trecut prin satul de ucrainieni, Ipoteștii Sucevei, unde, după tradiția locală, ar fi lăsat parohului de acolo o carte religioasă, „Triodul Florilor” (1643), tipărită de Mihail Slioska, avînd binecuvîntarea lui Petru Movilă, Mitropolitul Kievului și a întregii Rusii (Ucraine). (Cartea menționată există și poate fi consultată în biblioteca parohiei Ipotești). Ulterior, în epoca lui Petru cel Mare, cînd puterea Ucrainei apune, stindardul libertății este ridicat de un destoinic, curajos și nemuritor hatman Ivan Mazepa. Nu întîmplător a fost celebrat de către mari spirite ale lumii Voltaire, Byron, Hugo, Pușkin, Liszt, Horace Vernet și alții. Neizbînda de la Poltava (1709), îl face să se retragă, împreună cu Carol al XII-lea la Bender, fosta cetate Tighina a lui Ștefan cel Mare și Sfînt, aflată atunci sub ocupație turcească. Aici, lîngă Nistru, în tunelul lui Mazepa săpat în apropierea casei unde a locuit, un localnic a găsit o poșetă de argint, probabil un cadou pentru iubita sa rămasă în Ucraina. (Acest obiect se află în prezent în posesia noastră). Însuși Dimitrie Cantemir, după ce s-a refugiat în Rusia (1711) unde a devenit consilier al lui Petru I, a primit un domeniu în ținutul Harkovului, unde se pare că s-a simțit foarte bine printre ucraineni.
Grație vecinătății dintre români și ucraineni, cele două popoare au conviețuit pașnic dealungul timpului. Există români care trăiesc în Ucraina și ucraineni care trăiesc în România. Etnia acestora din urmă este concentrată mai ales în Bucovina. Mulți dintre aceștia s-au născut chiar pe pămîntul românesc, însă, în ciuda acestui fapt, nu și-au uitat nici limba și nici tradiția. Astfel, Olga Kobyleanska, născută la Gura Humorului (1863), scrie „Pămîntul” (Zemlia), un roman realist de o mare forță evocatoare, fapt ce o așează printre figurile de prestigiu ale literaturii ucrainene. Nu fără motiv, datorită scenelor de viață autentică și caracterelor memorabile, romanul a fost pus în relație cu „Țăranii” (Chlopî) lui Wladislaw Stanyslaw Reymont și cu „Ion” a lui Liviu Rebreanu (de la ea deținem o scrisoare olografă și alte cîteva obiecte feminine care, împreună cu cîteva mărturii lăsate de scriitorii N. Ustianovici, S. Iarivevschi și alții, ne îndeamnă să sperăm în organizarea unui muzeu etnografic și literar ucrainean).
În prezent bunele relații între cele două țări s-au concentrat prin înființarea de ambasade și de consulate. În Bucovina românească avem Consulatul General al Ucrainei la Suceava, iar în Bucovina ucraineană menționăm Consulatul General al României la Cernăuți. Activitatea politică, culturală și economică a ucrainenilor de la noi este urmărită cu multă atenție și devotament de către Excelența Sa Consulul General Vasyli Boieciko. Numeroase festivaluri ale cîntecului și dansului ucrainean, ajutoare materiale constînd în cărți, rechizite școlare și ajutoare bănești au fost sponsorizate de Consulatul General al Ucrainei la Suceava. Recent, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la moartea lui George Enescu, geniul muzicii românești, elevul de 12 ani Laur Ștefan Hreniuc, susținut de etnia ucraineană a cucerit Trofeul de aur la concursul național „Jurjac”, organizat la Botoșani. Premiile i-au fost oferite de Consulatul General al Ucrainei la Suceava, de UDUR și UUR și au fost înmînate de reprezentanții Președintelui țării în cadrul galei „Superlativele Tinereții”. Tot Consulului General Vasyli Boieciko se dxatorește și sugestia de a înființa, într-una din camerele de la intrare a Consulatului General al Ucrainei, muzeul de care aminteam mai sus.
Astăzi, cînd privim spre apropiata zi a independenței Ucrainei, 24 August, nu ne rămîne decît să dorim poporului frate ucrainean înfăptuiri mărețe pe toate planurile și o libertate fără de sfîrșit!
