Ziua de 4 noiembrie, care a fost și ziua de naștere a președintelui Traian Băsescu, va intra, cu siguranță, în istorie, urmând a fi cunoscută posterității drept ziua în care Parlamentul a definit, în termeni cvasiabsoluți, noțiunea de „paradox parlamentar”, o subspecie a noțiunii generale de paradox.
Noțiunea de paradox se referă la o contradicție logică-formală, apărută în ciuda respectării corectitudinii logice a raționamentului. Subspecia sa, noțiunea de „paradox parlamentar”, definită și exemplificată din plin de Parlament în cursul ședinței de ieri, implică, la rândul său, o contradicție politică flagrantă, apărută în ciuda respectării logice a raționamentului.
De remarcat este faptul că, în cazul „paradoxului parlamentar”, contradicția politică nu eludează contradicția logică. Dimpotrivă, o completează chiar în mod consecvent.
Afirmațiile anterioare ar putea părea abstracte, la prima vedere, ba chiar o înșiruire de non-sensuri care nu merită osteneala de a fi descifrate. Exemplele următoare, însă, vor fi edificatoare.
Paradoxul parlamentar „numărul unu”: Votând în favoarea Cabinetului Croitoru, PDL a votat, paradoxal, împotriva actualului Guvern Boc (pe care, paradoxal, tot PDL îl susține), dar și, paradoxal, împotriva lui Emil Boc, care este președintele PDL.
Nici majoritatea parlamentară formată din PSD, PNL, UDMR, PC și minorități nu s-a lăsat mai prejos. Această majoritate a contra-exemplificat printr-un alt paradox.
Așa a apărut paradoxul parlamentar „numărul doi”: Votând împotriva Cabinetului Croitoru, PSD, PNL, UDMR, PC și minoritățile au votat, paradoxal, în favoarea menținerii actualului Guvern interimar Boc și, implicit, au votat, paradoxal, în favoarea menținerii premierului interimar Emil Boc.
Din paradoxul parlamentar „numărul unu” și paradoxul parlamentar „numărul doi” rezultă, pe cale de consecință, paradoxul parlamentar „numărul trei”: Actualul Guvern interimar demis Boc se bucură de susținerea explicită – manifestată, evident paradoxal – prin votul a 65% din Parlament.
Deși situația desfășurată ieri în Parlament poate părea, retrospectiv și văzută prin prisma acestor paradoxuri, hazlie, unii parlamentari, în speță senatorul și liderul PSD Mircea Geoană, au intuit ceea ce se va întâmpla.
Astfel Geoană declara, înaintea ședinței de plen, că noua majoritate parlamentară îi va dărui președintelui Băsescu guvernul pe care l-a dorit din totdeauna, respectiv guvernul Boc. Paradoxal, nu?
Mergând mai departe, paradoxul parlamentar suprem, care se apropie de perfecțiune și, în consecință, nu poate fi categorisit, a constat în aceea că Parlamentul a votat o hotărâre prin care cere guvernului demis să facă un lucru pe care acesta nu poate să îl facă (un Guvern demis nu poate elabora proiectul de buget, n.r.).
În loc de concluzie, voi adăuga, ca ziarist acreditat de șase ani pe Parlament, un paradox-întrebare: Poate Dumnezeu (al cărui atribut esențial este omnipotența) să creeze un bolovan pe care să nu îl poată ridica?
Post scriptum: Aceste considerații, ca și paradoxurile parlamentare cuprinse, mi-au fost inspirate de un parlamentar iubitor de logică și de lucruri logice. El a sesizat aceste paradoxuri și, după spusele sale, s-a amuzat gândindu-se la ele.
Nu l-am întrebat cum a votat, temându-mă ca situația politică paradoxală să nu-mi afecteze, în mod neparadoxal, logica.
