– Sângiorzul
Peste un vechi zeu al vegetației, protector al cailor, vitelor cu lapte și holdelor semănate, identificat în Panteonul românesc cu Cavalerul Trac, creștinismul a suprapus pe Marele Mucenic Gheorghe. Sfântul din calendarul popular, numit Sângiorz în Transilvania și Banat și Sfântul Gheorghe în Moldova, Muntenia, Oltenia, împarte anul pastoral, împreună cu Sâmedru (26 octombrie), în două anotimpuri simetrice: vara pastorală, între Sângiorz și Sâmedru, și iarna pastorală, între Sâmedru și Sângiorz. Ei poartă la brâu cheile anului cu care Sângiorz închide iarna și deschide vara la 23 aprilie, iar Sâmedru închide vara și deschide iarna la 26 octombrie. Un sfânt înfrunzește codrul, celălalt îl desfrunzește. Între ei ar fi un rămășag pe viață și pe moarte: dacă copacii sunt neînfrunziți pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl doboară pe Sângiorz și invers, dacă arborii sunt înfrunziți pe 26 octombrie.




