De partea bună a gafei

La nici două ore după ce trimiteam la tipar articolul anterior, în care antologam la vârf ceea ce părea gafa săptămânii/sezonului/competiției-de-când-există-ea (vorbim de Liga Campionilor), aveam parte de încă una, aproape pe măsură, în Liga Europa, sora mai mică, mai urâtă și mai săracă a celeilalte. Am fost implicați în poveste chiar noi, românii, prin reprezentanta nostră – FCSB, dar din fericire ne-am situat de partea bună a gafei, adică am beneficiat de ea. Desigur, v-ați dat seama că e vorba de faza de la golul lui Bîrligea, care a făcut înconjurul Europei. Acesta a marcat cu pieptul, intrând apoi în plasă cu mâinile ridicate, ca Victor Pițurcă, pe vremuri. Obiectiv vorbind, gafa care a făcut posibil acest gol nu poate rivaliza cu a fundașului englez care a luat mingea în brațe, în careu, pentru a bate el autul de poartă. Așa ceva vezi o dată în viață, maximum de două ori, dar la cine știe ce nivel inferior. În schimb, e plin internetul de degajări ale portarului în atacantul advers. Amintitul Pițurcă are și el o amintire de felul ăsta, din ceafa lui mingea ricoșând în poartă. Nu a fost la fel de norocos ca Bîrligea, arbitrul n-a văzut, iar VAR-ul era ceva SF în anii ăia. Ceea ce particularizează faza de joi sunt modalitatea și momentul în care s-a petrecut. Vasăzică, danezii încep repriza, la 0-1, cu linia de mijloc în chip de linie de start pentru aproape toți jucătorii de câmp. Mi-l și închipui pe antrenorul danez dând indicații la pauză: îi luăm tare din start, toată lumea sprintează spre poarta lor, în timp ce mingea întoarsă spre portar, la 30 de metri, e degajată înspre careul advers. Bănuiesc că nu i-a spus ăluia „ai grijă să nu dai pe lângă ea sau să nu degajezi în vreun adversar”, se presupune că omul își cunoaște meseria. Și poate chiar și-o cunoaște, dar vine o clipă de-aia neanunțată de nimic, în cazul nostru a 10-a clipă de la începutul reprizei, care îl așază pe numitul Olafsson de la Midtjyland în rândul comicilor vestiți ai balonului rotund, secțiunea portari. Nu-l depășește pe neamțul ăla al lui Liverpool, remember Karius, care i-a dat mingea cu mâna lui Benzema, dar prin preajmă.
Și uite așa, în loc de spumoase/vitriolante cronici de meci sau analize docte de tactică și declarații, săptămâna europeană a trecut cu păstrăvăliri de râs și haioase aduceri aminte. Salutar, aș zice.