… De parcă-s vii!



Vă reamintiți, cred, bancul ăla de acum câțiva ani cu reclama la airbag-uri: „Aia cu ieșit prin geam și le-au zburat creierii, ăilalți au rămas fără căpățâni, dar ăștia care erau echipați cu airbag-uri, uitați-vă la ei, parcă-s vii!”. Tot așa și cu capii fotbalului, ăia încă liberi: vorbesc pe unde apucă și cui are timp să-i asculte, de parcă ar fi vii. Deși, din glasurile lor stinse și din privirea fixă, orice om cu un simț mediu al observației, se prinde în secunda a doua că sunt morți ca morții și așteaptă doar clipa când li se vor semna certificatele de deces. Iar dacă vreunul din ei trăiește cumva iluzia că ar putea fenta pârnaia, teamă mi-e că o să aibă niscai dezamăgiri. Acest minunat prilej de trecere în revistă al tuturor fărădelegilor și a tuturor complicităților trebuie salutat cu enorm respect față de procurorii care s-au înhămat la așa muncă grea. Silnică, putem zice, păcat că s-a desființat cea pentru pușcăriași, că tare mi-ar fi plăcut să pescuiesc peste câțiva ani în canalul Giurgiu – București, săpat de Nașu’, Corleone și Kassai… hai, și Ionuț Lupescu, că doar e nevoie și de brațe tinere și viguroase la lopată.
Cum ziceam, majoritatea celor aflați, spre nedumerirea mea (dar cred că și a lor!), încă în libertate prezintă o simptomatologie ciudată: apar mai întâi dezinvolți, flegmatici, chiar cu tupeu, după care o iau mai domol, apoi tac de-a dreptul și, în cele din urmă vezi pe ei că ar fi dat averi numai să nu fi apărut în prim plan cu două, trei zile mai devreme. Așa a fost cu Nașul, apoi cu Corleone, mai de curând Grigorescu care, cred eu, a mirosit că a-i ține locul lui Gh. Constantin e mai mult decât riscant… mai ales dacă te cheamă Grigorescu! Pe locul lăsat liber de „Grig” s-au bulucit, deja, încă doi onești: alde „Fibră” și Valentin Alexandru, pe care, vă jur, îi credeam de mult condamnați. Hai să socotim: cei doi au desemnat, joi, arbitrii etapei. Vineri, am scris eu articolul ăsta. Sunteți siguri că sâmbătă, când îl citiți, cei doi sunt tot liberi? Eu n-aș paria, deși vorbeam de parcă erau nu doar liberi, ci chiar vii.