De neînțeles

Înainte de orice altceva, vreau să-i mulțumesc colegului Gabi Manțăpentru faptul că a susținut de unul singur rubrica săptămâna trecută. Caunul care a făcut acest lucru câțiva ani la rând, înțeleg mai bine decât oricine cât de greu e să stai în priză pe problematica sportivă zile la rând fără pauză, să încerci să nu te repeți, să nu ratezi niciun eveniment etc. Declar și că îl invidiez pa Gabi pentru norocul de a o fi prins pe Simona Halep în cele câteva zile bune ale ei la Roland Garros (în timp ce eu, în acele momente, mă chinuiam să scot câțiva peștișori amărâți din Dunăre), primul meci pe care l-am văzut și eu la această ediție de criză fiind totodată și ultimul al ei. Vă mărturisesc că după al nu știu câtelea pescuit catastrofal din ultimii ani, chiar am așteptat cu emoție și interes revenirea în fața televizoarelor mele, presupusa relaxare de pe mal de apă producându-mi mai mulți nervi decât orice înfrângere a Real-ului Madrid. Așadar, hotărât să mă bucur pe deplin de revenirea acasă, de reîntoarcerea turneelor de Grand Slam, de parcursul până pe locul 1 mondial al Simonei, m-am așezat alaltăieri la orele prânzului în fața televizorului, așteptând să mă bucur de spectacolul care urma să vină. Însă în loc de acesta, am avut parte de unul din meciurile care acum câțiva ani mă făcuseră să declar că despre Simona nu o să mai scriu vreodată. Faptul că și-a pierdut din start serviciul chiar nu m-a deranjat, că la fel se întâmplase și la ultimele două turnee câștigate în ultimele câteva săptămâni. Numai că la alea își revenise, mai repede sau mai încet, în funcție și de replicaadversarei, în timp ce la Parisa reapărut Simona aia năucă, incapabilă să se adune, lentă, chiar leneșă, fără să poată ajunge la măcar unul din stopurile absolut perfecte ale adversarei. A fost acea Simona despre care dacă ar fi să scriu ce gândeam în timpul meciului ar trebui să scriu „x” după „x”!!! Sper să fi fost totuși un accident, fiindcă logica zice că nu poți să o bați pe una cu 6-0, 6-1, iar după un an aceeași să ți-o tragă cu 6-1, 6-2, decât dacă între timp ți-ai pierdut o mână. Sau capul.