Cum este când cineva îți spune: „Ți-a trebuit copil handicapat, crește-l!”? Cum este când îți spune cineva că un copil cu autism, copilul tău, ar trebui să aibă interzis în locurile publice? Cum ai reacționa dacă, pentru reacțiile, poate nepotrivite, ale copilului tău, ai fi catalogată ca fiind „proastă”, „mamă care nu știe să își educe copilul” sau ți s-ar spune că „ai trăit degeaba până la vârsta asta”. Și ce ai răspunde unei mame care te întreabă de ce mai faci copii, dacă ai deja un copil cu dizabilități? Sunt întrebări cu care s-a confruntat Amada Lupașcu, mama lui Patrick, care a fost diagnosticat cu autism la vârsta de 2 ani și 11 lui. Sunt întrebări sau reacții cu care se confruntă majoritatea părinților care au un copil bolnav de autism sau cu sindrom Down. Iar aceste întrebări sau reacții apar din lipsa de informații legate de copiii care au astfel de afecțiuni.
Nu știa ce înseamnă autism, dar, după ce a aflat diagnosticul, primele întrebări care i-au venit în minte Amadei Lupașcu au fost: „Ce va face el când eu nu voi mai fi? Oare voi reuși să îl ajut să fie autonom? Va ajunge la un azil?” Și atunci, și-a promis că „voi da o sută zece la sută, astfel încât atunci când va fi mare să mă pot uita în ochii lui fără remușcări și să-i spun că atât s-a putut”.
De 7 ani, Amada Lupașcu a luptat zi de zi pentru că Patrick să aibă o viață. La început, după cum ne-a povestit, „nu puteam să merg cu el nicăieri, ieșeam din casă și efectiv se arunca la roțile de la mașină”. Și atunci, Amada a început să se reinventeze, pentru că „acum eram mamă de copil autist”. A ascultat toate sfaturile specialiștilor, sfaturi pe care le-a combinat cu instinctul de mamă, atunci când a trebuit să ia o decizie legată de Patrick. În scurt timp, Patrick a făcut progrese fantastice, doar în primele opt luni de tratament recuperând doi ani.
În urmă cu circa doi ani, Amada a fost într-o tabără cu copii autiști „și vă pot spune că noaptea, după ce se opreau copilașii din plâns, se mai auzea și câte o mamă vărsându-și amarul”. Atunci i-a venit ideea să scrie o carte. Și așa a apărut „De mână cu autismul”, care nu este o simplă carte, este un fel de îndrumar, un adevărat manual pentru părinții care au copii cu dizabilități. Este o carte care îți schimbă complet percepția asupra lumii celor care suferă de autism sau au sindrom Down.
Amada Lupașcu este astăzi în măsură să dea sfaturi. Patrick merge la școală, se spală singur, se îmbracă etc. Iar progresele uimitoare pe care le-a făcut Patrick i se datorează abordării Amadei. Cu toate acestea, munca pentru recuperare continuă, iar lupta cu ignoranța, indiferența sau oprobriul societății merge înainte.
„Am vărsat multe lacrimi, frustrarea, tristețea, oboseala și neputința te copleșesc uneori, dar este normal, este dreptul nostru”, ne-a spus Amada Lupașcu, invitată la podcastul „Interviurile Monitorul”, pe care îl puteți viziona pe site-ul „Monitorului de Suceava”, dar și pe canalul de YouTube sau pe pagina de Facebook ale ziarului nostru.
Urmărind acest podcast veți cunoaște întreaga poveste a Amadei Lupașcu și a lui Patrick și veți afla de ce cartea ei, „De mână cu autismul”, îți poate schimba complet percepția despre oamenii care au diverse dizabilități.
