Sînt unii oameni care își jertfesc întreaga viață pe altarul artei, fiind predestinați să se nască pentru a ne bucura, a ne desfăta pe noi, ceilalți, care îi privim, îi ascultăm. Este și cazul lui Aurel Tudose, din Vicovu de Jos (născut pe 28 iulie 1941, într-o familie cu opt copii), care din fragedă pruncie a prins dragul cîntecului popular devenind, mai tîrziu, cu ajutorul harului, ambiției și muncii susținute, un autentic rapsod popular. El a slujit peste 40 de ani valorile neprețuite ale românismului: cîntecul și dansul popular, portul popular bucovinean, datinile străbune. Este greu să faci în cîteva rînduri portretul unui om, cu toate frămîntările tinereții, cu toate năzuințele, visele care mai apoi au devenit realitate, dar, de multe ori, i-au lăsat și un gust amar. N-a fost Tudose unul dintre cei care să țină cont de invidiile celor din jur, nici de piedicile pe care unii au încercat să i le pună ci, fiind un destoinic fiu de țăran, a avut tăria să meargă mai departe în viață, să lase loc de „Bună ziua” pe unde a trecut, și nu numai… Unde era el, era cîntecul popular românesc, el dădea „aroma” unei petreceri pe cinste, așa cum numai bucovinenii știu să o trăiască.
– „Parcă mi-a sucit mintea acel anunț!”
După absolvirea Școli de arte și meserii din Cîmpulung Moldovenesc, în 1960, Aurel Tudose se întoarce în satul natal, unde se angajează la o fabrică de cherestea. Cît a lucrat la fabrica din Vicov, Tudose a fost și membru al brigăzii artistice, unde s-a remarcat prin vocea sa deosebită, baritonală, bărbătească, care l-a făcut iubit și respectat de colegi. Avea încă de pe atunci cîntece „meșteșugite” de el și mama sa, cîntece pe care le cînta ori de cîte ori avea prilejul, mai ales la clăcile din sat. În acele vremuri ale tinereții, rapsodul nostru citește, din întîmplare, un anunț în presa vremii, din care reieșea că e nevoie de artiști la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Anul 1962 este anul cînd „anunțul buclucaș” din „Zori Noi” parcă i-a sucit mintea… „Parcă mi-a sucit mințile și împreună cu un alt consătean ne-am gîndit că ar fi bine să mergem și noi să încercăm”, își amintește Tudose. În ziua concursului, feciorul de doar 19 ani își încerca marele noroc, doar că sutele de candidați care așteptau să fie examinați, vreo 300 pentru 7 locuri, l-au descumpănit pe vicovean, și tare ar fi vrut să dea înapoi. „Mi-am zis că n-am nici o șansă și c-ar fi mai bine să mă-ntorc la fabrică. M-am dus la un birt, am tras un rachiu, și parcă m-am mai înzdrăvenit, parcă-am prins ceva curaj. M-am întors la ansamblu și mi-am zis în gînd: pentru asta am venit, să cîștig, nu?”, povestește cu umor Aurel. Seara tîrziu este chemat de comisia de jurizare pentru a da probele de concurs. După ce cîntă Tudose o doină și o bătută de la Vicov se așterne, în sala de examinare, tăcerea. Președintele juriului, Dinu Stelian (comandantul Ansamblului Armatei), îl privește pe tînăr drept în ochi, și îl întreabă dacă a tras ceva la măsea de are ochii așa sticloși. Elevul răspunde că da, și explică faptul că avea emoții. Atunci este invitat să mai intre o dată la examinare, dar după ce o să termine cu toți ceilalți concurenți. Pe la vreo două noaptea, își amintește Tudose, după ce a încolțit și mai mult speranța în tînărul aspirant la un post „de artist”, acesta a fost chemat din nou de comisie și pus să cînte. Pe loc, președintele juriului i-a spus să-și facă lichidarea la fabrică și să vină cu dosarul pentru angajare la Suceava, după ce va primi un răspuns scris prin poștă. Așteptarea plicului acasă a fost tare grea. „Trecuseră două săptămîni și nu aveam nici un răspuns. Tot satul rîdea de mine și nu avea încredere în mine, ziceau că am mințit, pînă într-o zi cînd a venit poștașul și mi-a dat plicul. Eram chemat la Suceava”, a completat Tudose. Gata angajat, leafa lui Tudose creștea de la 350 de lei (la fabrică) la 725 de lei, bani frumoși pe acea vreme.
– De la pușcaș mitralior la… „Ciocîrlia”
Tot în 1962 Aurel Tudose s-a înscris la Școala populară de artă, la secția canto, unde l-a avut profesor pe tatăl Tamarei Buciuceanu, Ion Buciuceanu, un om despre care Tudose are numai lucruri bune de spus. „El m-a îndrăgit și m-a ajutat mult în perfecționarea vocii, dar mai ales a lucrat mult cu mine la corzile vocale, în fața oglinzii”, își amintește elevul Tudose.
În anul 1965 este trimis militar la Timișoara, unde după cele trei luni de instrucție și după ce s-a dovedit a fi un bun pușcaș mitralior lui Aurel Tudose îi vine în cap ideea să trimită o scrisoare Ministerului de Interne, unde să povestească faptul că știe să cînte bine, că este angajatul unui ansamblu artistic și că n-ar fi rău să fie „lăsat mai moale cu armele” și pus mai mult la muncă cu vocea. La două săptămîni primește un răspuns prin care este invitat la București, pentru a da probe artistice la Ansamblul Ciocîrlia. În comisia de jurizare (surpriză), același Dinu Stelian, care după examen l-a felicitat pe sucevean pentru prestația avută (interpretarea cîntecului „Vînt de libertate”) și așa a rămas bucovineanul în București, pînă la terminarea celor 16 luni de zile de armată. Tudose a avut prilejul să cînte pe mari scene bucureștene alături de artiști consacrați ai vremii, dar s-a și perfecționat cu profesori emeriți cum ar fi Viorel Doboș, Nicolae Vicleanu.
– Primul rol de actor: „Haiducul Darie” din „Haiducii”, alături de Sofia Vicoveanca
În 1968 Aurel Tudose este „lăsat la vatră” și se întoarce la vechiul loc de muncă. Spectacole, culegere de cîntece vechi, construirea și repararea instrumentelor muzicale, toate făceau parte din activitatea artistului. În anul 1970, prin ordin de „sus”, din aproape 200 de artiști ai ansamblului trebuiau să rămînă doar 60. Deznădejde pentru toții angajații. Tudose s-a aflat printre cei care deja își căutau un loc de muncă pe la IUPS Suceava. După concursul „de triere”, Aurel Tudose a fost desemnat al doilea pe lista celor admiși, după Sofia Vicoveanca. După această restructurare, la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” s-au pus bazele unor noi proiecte artistice. „Îmi aduc aminte că profesorul Ion Iacob a scris scenariul piesei „Haiducii” și a venit la ansamblu pentru a o pune în scenă. Rolul principal, „Haiducul Darie”, mi-a fost atribuit mie, chiar de către profesorul Iacob, iar după șase luni de muncă a avut loc premiera”, își amintește Tudose. Rolul mamei lui Darie a fost jucat de Sofia Vicoveanca, consăteanca rapsodului. „Chiar glumeam, după mai mulți ani: . Trei săptămîni s-a jucat această piesă, zi de zi, cu sălile pline. Piesa a avut un succes enorm. Era primul rol pe care îl jucam pe o scenă, dar ce a urmat a fost peste așteptările mele…”, povestește Tudose.
– Tudose – „Grigore Vindereu”, profesorul lui Ciprian Porumbescu – alături de Toma Caragiu și Amza Pelea
În anul 1973, Studioul Cinematografic București își amenajează platoul de filmare la Stupca pentru a turna filmul „Ciprian Porumbescu”, în regia lui Gheorghe Vitanidis. Regizorul îl remarcă pe Aurel Tudose la un spectacol de la Casa de Cultură și îl întreabă pe acesta dacă știe să cînte la vioară. Tudose îi răspunde că nu este expert la vioară, dar că figurație știe să facă…. Este chemat la filmări la Stupca, și i se atribuie rolul lui Grigore Vindereu, profesorul lui Ciprian Porumbescu. Onoarea a fost cu atît mai mare pentru Tudose, cu cît piesa avea o distribuție de excepție, dacă-i amintim doar pe regretații Toma Caragiu și Amza Pelea. „Ce oameni veseli, ce oameni de glume, vorbeau numai în parabole, și, uneori, mă puneau și pe mine să le cînt. Pentru mine a fost cea mai frumoasă experiență din viața mea. Am avut noroc și de voce, dar și de o memorie bună. Am reușit cu ușurință să-mi învăț replicile și să nu am nevoie de sufleor”, ne-a mai relatat Aurel Tudose.
– „Am jucat și rolul lui Alexandru Ioan Cuza…”
După „Haiducii”, profesorul Ion Iacob a regizat opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, unde au fost folosiți peste 60 de artiști. Munca de pregătire pînă la premieră a fost de aproape patru luni. „Se căuta un personaj pentru rolul lui Moș Corbul din opereta Crai Nou, chiar se vehicula că trebuie adus un actor de la Iași pentru acest rol. A fost, poate, norocul meu, pentru că avînd oarece experiență de la celelalte roluri jucate, Ion Iacob m-a desemnat tot pe mine în rolul lui Moș Corbul. Și de această dată piesa a fost un mare succes”, ne-a spus Aurel Tudose.
Patriot, ca toți bucovinenii, lui Tudose i-ar fi plăcut și un rol de domnitor, de mare om al țării… Asta s-a întîmplat în anul 1986, cînd, în cadrul unui spectacol omagial, pe 24 ianuarie, la Suceava, Aurel Tudose l-a interpretat pe Alexandru Ioan Cuza. I-au fost aduse veșminte de epocă de la Muzeul de Istorie din Iași, la fel ca și colegilor săi, și a fost, pentru cîteva ore, Domnul Țării Românești. Activitatea artistică a lui Aurel Tudose a continuat în cadrul Ansamblului „Ciprian Porumebscu” pînă în anul 1994. La sfîrșitul lunii iulie a acestui an, pentru contribuția deosebită la păstrarea și promovarea folclorului autentic bucovinean, Aurel Tudose a fost ales Cetățean de onoare al Sucevei, distincție primită chiar de la primarul Sucevei, Ion Lungu. De aceeași prețuire s-a bucurat Tudose și în comuna natală, Vicovu de Jos, unde a primit tot titlul de Cetățean de onoare al comunei.
Lucruri vechi și noi, trăiri din copilărie sau altele petrecute aievea, aplauze ale căror sunete se pierd după culmile Vicovului sau, dimpotrivă, își fac drum spre sufletul nostru în vremurile acestea, toate purtate în gîndurile, în inima celui ce este Aurel Tudose, un slujitor devotat al folclorului bucovinean.
