Motto: Feber est suae quisque fortunae
Suntem tineri. Avem vise și speranțe. Viitorul stă ca o perdea de borangic în fața noastră, dornic de a trece prin ea. Romantismul tinereții ne face să adoptăm poziții radicale. De aceea, ne pierdem printre valori, exemple și preferințe, neștiind încotro să ne îndreptăm.
Cu toții avem modele pe care le admirăm, ba mai mult, încercăm să le urmăm exemplul.
Sunt înconjurată de o mulțime de oameni pe care îi pot considera modele, de la colegi, profesori, până la oameni de televiziune, ambasadori, chiar și părinți spirituali.
Găsesc în unii profesori, omul din mine peste ani, cu calitățile și puținele din numeroasele defecte pe care acesta le are. De-a lungul anilor, am învățat să nu confund profesorul cu disciplina pe care o predă, deși este inevitabil; la fel de bine, nici ritualul cu extazul sau mesagerul cu simbolul însuși.
Ne alegem modele în funcție de domeniul care ne atrage. În cadrul unei emisiuni de televiziune, purtam o discuție cu moderatorul despre speranțe și împliniri; iar la un moment dat acesta mi-a spus că trebuie să aspiri la lucruri înălțătoare pentru a ajunge măcar la jumătate. La început nu i-am dat dreptate, însă cu timpul am început să-mi schimb părerea.
Avem nevoie de modele statornice, solide pentru a le folosi ca exemple, nu pentru a le copia. Nimic nu poate fi copiat perfect și mai mult decât orice, nu o persoană. Privesc peisajul ce mi se detaliază în fața ochilor: un stol de pelicani cu o privire filosofică. Probabil că și ei au avut un model pentru a-și forma personalitatea.
La începutul unui drum nu suntem siguri că vom ajunge la sfârșitul acestuia conform planurilor. Nimeni nu ne va spune vreodată: Mergi pe aici și vei ajunge unde am ajuns eu, pentru că fiecare drum e unic și fiecare destin este personal. De aceea, de multe ori nu ne putem ajunge modelele. Dacă descoperim un izvor, trebuie să-l lăsăm să țâșnească pentru a ne umple viața. Schimbările se petrec numai când facem ceva ce ne este contra, dar absolut contra obișnuințelor noastre.
La fel cum copacii oferă pentru a continua să trăiască, fiindcă a păstra înseamnă a pieri, la fel și oamenii trebuie să-i învețe pe cei care doresc să învețe, în caz contrar, rolul lor pe acest pământ nu este îndeplinit.
Schimbările aduse de soartă sunt bune, dacă știm să descifrăm ce conțin ele. Cea mai dureroasă lovitură o primim atunci când suntem respinși de cei în care am avut încredere, pe care de fapt, i-am idolatizat.
Însă, eu cred că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, întreg Universul conspiră în favoarea ta. Iar dacă cel în care ai crezut te-a respins, înseamnă că nu merită pledoaria ce îi este adusă.
Viitorul nostru strălucește ca luna ce iese din nori, ca flacăra ce se ivește din fum, ca raza soarelui ce se răsfrânge în undele apei.
Ne vedem viitorul prin modelele pe care ni le-am ales. Să fim încrezători în ei; aceștia reprezintă primul pas spre un viitor încununat cu lauri.
Iuliana ROMAN
