De foarte departe

A părăsit și Horia Tecău turneul de la Melbourne, așa că nu mai avem favoriți pe bază de apartenență. În fazele rarefiate suntem “eliberați”. La fete se știe finala, e cea de pe hârtie, dintre primele două favorite. Am observat că destui dintre cei care urmăresc meciurile de tenis le antipatizează pe Serena și Șarapova, de obicei făcând galerie pentru adversare. Acum joacă între ele, dar noi avem experiența de la vot, ne pricepem să alegem răul cel mai mic! Pentru mine, acesta este Maria Șarapova. Chiar dacă are un palmares dezastruos în fața Serenei, ne-am convins că totul e posibil la acest turneu. Într-adevăr, tabloul feminin începuse cu iureș, capii de serie cădeau devreme și cu zgomot, dar iată-l acum un exemplu de stabilitate în comparație cu tabloul masculin, cel puțin în jumătatea sa inferioară, acolo de unde au picat Federer și Nadal. Ba chiar și “lăptăresele” tipic feminine (nicio aluzie!) au apărut la băieți în faze în care n-aveau ce căuta: Nadal a fost rușinat de Berdych în sferturi, care a fost și el, la rândul lui, rușinat de Murray în prima semifinală. Apropo de aceasta din urmă, trebuie să spun că a fost prea lungă pentru cât spectacol a oferit. Nu le-aș reproșa asta neapărat celor doi, Murray și Berdych, dar prea s-au găsit unul pe stilul celuilalt, rezultând o zeamă cam lungă. Amândoi au fost spectaculoși în meciurile din turul precedent, ajutați și de adversari, pentru ca ulterior, la întâlnirea directă, să apară și miza unei prezențe în finală, care a funcționat ca factor inhibitor. Dar pentru a ajunge aici, acești băieți vin de departe, de tare departe… În toamnă, amândoi au fost la un vârf de ac de rușinea absolută în tenis, 0-6, 0-6, cehul legând două game-uri pe final în fața lui Djokovic, în timp ce Murray a câștigat un unic game în fața lui Federer abia la 0-5 în al doilea set!
Altfel, mi-a plăcut mult o declarație a lui Murray, când câștig – sunt britanic, când pierd – sunt scoțian! Cam așa și cu Simona, când câștigă e româncă de-a noastră, când pierde – are mentalitate românească… La sosirea pe Otopeni, Simona a nuanțat interesant, spunând că își dorește și speră să reușească vreodată să câștige un turneu de Mare Șlem, încercând să sugereze că poate așteptările imediate sunt exagerate. Dar, totodată, cred că și ea exagerează când afirmă că sfertul din Australia este mulțumitor. Păi era a treia favorită, deci mulțumitor ar fi însemnat măcar o semifinală. Mai ales că n-a întâlnit nicio jucătoare din primele 10…