“Esențială este întrebuințarea vieții, nu durata sa.”
Seneca
Iubirea, un fenomen primordial în viață. Majoritatea se gândesc la iubire, ca la o “combinație” între un tip mișto și-o gagică sexi. Mă rog, e problema lor.
Eu mi-aș dori însă ca iubirea să fie ca… pasta de dinți. Indispensabilă. Necesară. Mereu acolo, unde ești și tu. Însă, putem iubi numai oameni sau animale? Sau flori? Sau melodii? Propun un exercițiu. Să ne iubim elasticul de păr. Să ne iubim gheața din congelator. Să ne iubim ochelarii de soare, și pe cei de vedere. Să ne iubim praful de pe străzile Sucevei. Să ne iubim pixul cel albastru, pixul cel negru și pixul cel roșu. Să ne iubim oja preferată. Să ne iubim calmantele pentru durerea de dinți. Pare dificil, imposibil, dar să ne iubim și durerea de dinți. Să iubim mouse-ul de la calculator, să ne iubim căștile de la telefon, să ne iubim cartela SIM.
De ce să nu ne iubim și aerul inspirat? Și pe cel expirat. Consider că trăim într-o lume prea plină de angoasă, frică, nerăbdare, ciudă și invidie. Dacă toți ne-am iubi cele mai banale elemente din viața cotidiană, poate că am reuși să “extirpăm” inamicii.
Și pentru că astăzi sunt plină de propuneri, vă mai propun un exercițiu. De data asta, vom atinge punctul “antonim” al iubirii. Ura. Să ne urâm defectele. Să urâm mita, să urâm minciuna, să urâm gândacii de bucătărie. Urăște ce vrei, dar fă diferența între ce urăști și ce iubești. Fă diferența între acru și amar, între sare și zahăr, între piper boabe și piper măcinat. Între club și terasă, între piscină și cadă, între pahar și cană, între suc și whisky.
Personal, cred că mai există o artă nevăzută. Arta de a transforma. Transformă. Lămâia în suc, țigara în scrum, zâmbetul în râs. Banii în nimic, foile albe în manuscrise. Sunetele în melodii, foile albe în manuscrise, gândurile în principii, cărțile în cunoștințe.
De curând, am recitit codul bunelor maniere. M-am mirat când am realizat câte lucruri NU știam. Ceea ce mă readuce la… un exercițiu, evident. Exercițiul de a învăța. Învață să-ți combini vopseaua de păr, învață să faci o salată de fructe, învață să asculți o piesă de-a Dalidei. Învață să respecți, să câștigi, să oferi și să primești.
Toate aceste lucruri, au legătură cu citatul din Seneca. Despre asta e întrebuințarea vieții.
Andreea UNGURIAN
Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării,
Specializarea Română-Spaniol, anul II
