De cinci ori mai buni?

Nu mă dau în vânt după ruși, nici când șutează în minge, nici când trimit navete în spațiu ori tancuri în Cehoslovacia anului 1968. Nu-mi sunt, în general, dragi decât când îi cheamă Mussorgski ori Dostoevski și „joacă” altceva decât fotbal. Cu toate acestea, există și excepția (care, nu-i așa?, doar confirmă regula) numită Zenit Sankt Petersburg. Pe care, de fapt, ar trebui să cam fiu supărat, din moment ce am pierdut destui bani la pariuri din cauza lor: mai întâi au bătut niscai francezi prin Franța, eu jucând 1, apoi i-au desfigurat pe mutălăii (ei, aici s-au scos, fiindcă dacă în fotbal eu urăsc ceva mai mult decât pe ruși, atunci ăștia sunt nemții!) de la Leverkusen – parcă le-au dat tot o căruță în deplasare, eu jucând, desigur, tot 1-, iar în semifinală, deși inima îmi zicea să joc cu ei, ceva m-a furnicat și am jucat X pe meciul de la Sankt Petersburg, supărarea pricinuită de pierderea banilor fiind însă pe deplin compensată de satisfacția de a-l vedea pe Moș’ Kahn (că ca Kahn portar pe lume nu-i!) scoțând obiectul de 4 ori din ațe. Și uite-așa am ajuns la finala în care, deși am mers pe mâna lor, iar am pierdut banii! Cum? Simplu: am jucat pauză / final 1/1, și a ieșit x/1! Cu toate astea, nu mă pot împiedica să-i iubesc cum n-am iubit de multă vreme o echipă de fotbal (exceptând, desigur, Real Madrid) pentru că au dat o nouă pildă de fotbal adevărat, curat, rapid și plin de imaginație pe care niciodată, absolut niciodată, nu o s-o aibă vreo echipă scoțiană. Cu acest prilej însă, m-am mai apucat o dată pandaliile în legătură cu fotbalul nostru, și iată de ce: dacă acum un an ni s-ar fi arătat la vreo tragere la sorți Zenit Sankt Petersburg, am fi fost cu toții de acord că a dat norocul peste noi. A fost suficient doar anul scurs pentru ca aceeași eventualitate să devină un posibil coșmar. Ce s-a petrecut în acest interval? Mai nimic: au schimbat antrenorul. Dacă am da-o pe glumă, am zice că Dinamo București ar trebui să fie de 5 ori mai bună, că doar a schimbat 5 antrenori în același an! Numai că nu ne arde de glumă: au adus un olandez. Desigur, unul mai slab, din moment ce nu antrenează naționala țării sale… cu care cam peste o lună, urmează să ne întâlnim la Euro!