De la băncile școlii până în sălile de consiliu ale marilor corporații, o singură trăsătură psihologică pare să facă diferența între eșec și triumf. Nu este vorba despre coeficientul de inteligență, nici despre noroc, ci despre modul în care alegem să ne privim propriile limite. O cercetare începută la Universitatea Stanford schimbă radical modul în care înțelegem potențialul uman.
De decenii, societatea a fost obsedată de ideea de „talent înnăscut”. Am fost învățați că unii copii „sunt buni la matematică”, în timp ce alții „au înclinații artistice”, ca și cum genele noastre ar fi trasat deja harta întregii noastre vieți. Însă psihologul Carol Dweck a demonstrat că această convingere nu este doar limitativă, ci de-a dreptul toxică. Cercetarea ei asupra mentalității a devenit unul dintre cei mai importanți piloni ai psihologiei contemporane.
Totul a început cu o observație simplă asupra modului în care copiii reacționează în fața unui eșec. În timp ce unii elevi erau devastați de o problemă grea, alții păreau să se bucure de dificultate. Dweck a dorit să afle de ce. Într-un studiu, sute de elevi au fost puși să rezolve o serie de puzzle-uri. După prima rundă, care era relativ ușoară, unora li s-a spus: „Bravo, ești foarte deștept!”, în timp ce altora li s-a spus: „Bravo, ai muncit foarte mult!”. Această diferență minoră de limbaj a creat două lumi paralele. Când au fost puși în fața unor sarcini mult mai dificile, copiii lăudați pentru inteligență (mentalitate fixă) au devenit anxioși și au renunțat rapid, temându-se că un eventual eșec le va anula eticheta de „deștept”. În schimb, cei lăudați pentru efort (mentalitate de creștere) au abordat problemele cu entuziasm, privindu-le ca pe niște oportunități de a învăța ceva nou. La final, performanțele grupului „muncitor” au crescut semnificativ, în timp ce scorurile grupului „inteligent” au scăzut.
Dweck definește mentalitatea fixă ca fiind convingerea că abilitățile noastre sunt trăsături bătute în cuie. Într-o astfel de lume, succesul este o confirmare a valorii, iar eșecul este o sentință. Dacă trebuie să muncești mult, înseamnă că nu ești destul de bun. La polul opus, mentalitatea de creștere se bazează pe ideea că trăsăturile de bază pot fi cultivate prin efort, strategii corecte și ajutor de la ceilalți. Deși oamenii diferă în ceea ce privește talentul inițial sau temperamentul, oricine se poate schimba și se poate dezvolta prin experiență. Pentru acești oameni, eșecul nu este o catastrofă, ci o sursă de informații: „Nu am reușit încă, dar sunt pe drumul cel bun”.
Ceea ce face ca cercetarea lui Dweck să fie atât de solidă este confirmarea venită din neuroștiințe. Grație tehnologiei moderne, știm acum că creierul uman este mult mai maleabil decât se credea. Procesul se numește neuroplasticitate. Ori de câte ori învățăm ceva nou sau ne forțăm limitele, neuronii creează conexiuni noi și mai puternice. Practic, creierul funcționează ca un mușchi: cu cât este antrenat mai intens, cu atât devine mai eficient. Această dovadă biologică spulberă mitul conform căruia suntem limitați de un „plafon” genetic de inteligență.
Implicațiile acestui studiu sunt vaste. În mediul de afaceri, liderii cu o mentalitate de creștere nu se simt amenințați de succesul subalternilor, ci îl încurajează, creând culturi organizaționale inovatoare. În relațiile de cuplu, cei care cred în dezvoltare sunt mai predispuși să lucreze la rezolvarea conflictelor, în loc să considere că partenerul este „pur și simplu incompatibil”. Poate cel mai important mesaj al cercetării este puterea cuvântului „încă”. Când spui „nu știu să fac asta”, închizi o ușă. Când spui „nu știu să fac asta încă”, deschizi un orizont de posibilități.
Psihologia ne învață că nu suntem victimele propriului destin intelectual. Succesul nu aparține neapărat celor care pornesc cu cele mai bune cărți în mână, ci celor care sunt dispuși să joace jocul până la capăt, învățând din fiecare mână pierdută. Capacitatea de a ne reconfigura gândirea este, probabil, cea mai valoroasă resursă pe care o deținem. Data viitoare când te vei trezi spunând „nu sunt bun la asta”, amintește-ți de studiul lui Carol Dweck. Creierul tău așteaptă doar permisiunea ta pentru a crește.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com