De ce rock-ul nu-i manea

Se încheiase de ceva vreme zburdăciunea de pe „23 August” – nu, nu-i nici o greșeală, de data asta nu-i putem spune „Lia Manoliu”, mai ales că ea nu poate fi pusă la pământ de buldozere, în timp ce de 23 august s-ar cuveni să uităm de tot într-o bună zi – și chiar așa mi s-a întipărit pe cortex: ca o petrecere populară de pe vremuri, cu mititei la grătar și bere, multă bere. Veselie mare. Și ce dacă din indolență am ratat o urnă mai acătării? „Viața merge înainte!”, asta-i filosofia de luptă a întregii găști, în traducere liberă „mai dă-i în mă-sa pe toți!” Și asta s-a văzut la picnicul de pe „23 August”, unde zău că nu era fum de petarde, ci de grătar. „Să mergem să ne destrăbălăm”, a zis la urmă Pițurcă. … Și s-au dus. Imaginile de joi m-au cutremurat: „destrăbălarea” însemna un grup de bărbați stând la mese, ciocnind pahare și ascultând manele. Asta a fost un fel de paranteză. Cum ziceam, se încheiase chermeza de pe stadion și, probabil la ora la care ai noștri deja se lăsau purtați pe aripi de manea, imaginându-și cum vor smulge un egal și două înfrângeri (ptiu!) „onorabile” la turneul final, în partea ailaltă a Europei se dezlănțuia cataclismul. Uraganul căzut peste insulă și venit tocmai din Croația. O demență colectivă în care nu era loc de „asta-i viața” ori de „au și ei tot două picioare”. O dezlănțuite de energie cum n-am întâlnit decât pe „Lia Manoliu”. Nu la fotbal, la Rolling Stones. Și tocmai când mă întrebam cum dracu’ e posibil să degajezi atâta forță și atâta nebunie, m-au lămurit comentatorii: antrenorul croaților este rocker! Și cică nu unul oarecare, ci chiar tatăl rockerilor croați, cu cel mai bun album scos de grupul lui, ba și premiat la MTV! … Și uite-așa se explică de ce croații i-au ținut în ritm de rock pe chiar inventatorii acestuia, englezii, timp de 90 de minute. Că omul e și jurist, asta-i deja altă poveste. De aici, decurg sumedenie de concluzii, cea mai simplă fiind aceea că rock-ul conduce la performanțe aproape neverosimile, în timp ce maneaua te îndeamnă eventual doar să mai bagi un șpriț, să fredonezi „banii și fetele” și să-ți planifici numai înfrângeri (ptiu!) „onorabile”. Victorii – niciodată. Ori poate doar contra Albaniei.