De ce pentru studiul religiei în școală?

Religia creștină reprezintă modelul de Absolut. Studiul ei este la fel de necesar cum este cel al logicii, al matematicii. Pentru că și ele te vor îndrepta cumva spre Dumnezeul Cel infinit, spre Creatorul Care a făcut totul după o rânduială anume, nu la întâmplare. Ai nevoie să știi ce e Absolutul. Spre ce aspiri. Or, în asta s-a gândit din vechime până astăzi. S-a gândit religios. Trebuie să ai și istoria acestor întâmplări, a ceea ce s-a petrecut în Vechiul Testament, în Noul Testament. Ele contează foarte mult pentru caracterul omului. Religia te învață să fii moderat, să fii bun cu celălalt. Pentru că dacă nu este Cineva care să te învețe asta, înseamnă că eu sunt un posibil dușman al dumitale, un sălbatic, care te pot fura, te pot omorî fiindcă tu ai ceva ce eu nu am. Aceste frâne spirituale vin prin intermediul religiei. Lăsând la o parte faptul că modele mai frumoase decât Hristos, Maica Domnului, sfinții nu există. Ele au inspirat și arta cea mai înalt calitativă existentă în lume la ora actuală. Priviți o lucrare de-a lui Rafael. E perfectă. De ce? Datorită inspirației lui religioase cu care el a lucrat Madonna. Nu știu exact ce se predă în școală la ora de religie, dar mi-ar plăcea să aud că se învață serios, că se învață lucruri frumoase despre Hristos din Evanghelie. Nu trebuie să ne mulțumim că știm pe de rost Tatăl nostru. E prea puțin. Sau dacă ne oprim la Tatăl nostru, măcar să știm să interpretăm această rugăciune care, deși pare simplă, conține multă teologie. Acolo nu sunt doar niște cuvinte înșirate și atât. Sunt pentru aprofundarea studiului religios și pentru selecționarea cât mai atentă a oamenilor care predau religie. Cine predă religie trebuie să fie un om citit, un om de cultură. El trebuie să fie model pentru copii. Să fie exemplu de bunătate, să țină legătura cu preotul parohiei unde se află școala la care predă, cu comunitatea de care aparține. Sărbătorile să fie cu adevărat întâlniri bucuroase pentru toți cei prezenți. E nevoie de multă muncă ca lucrurile să meargă bine, să se dezvolte frumos. La ora actuală, dacă punem cunoștințele religioase pe care le are un tânăr în balanță cu sportul, cu ultimele rezultate ale românilor la diferite concursuri de tenis sau fotbal, cred că ultimul a câștigat mai mult teren în fața religiei. Și asta nu e bine.
Violența care își face simțită prezența tot mai mult în școlile noastre este de asemenea un prilej să vorbim mai mult despre blândețe, despre cine este Hristos și ce vrea El să ne spună, spre ce ne îndrumă El. De aici trebuie să pornim. Oamenii lăsați în status nascendi sunt agresivi și consideră legitim ca, dacă cineva le-a făcut ceva rău, să răspundă și ei cu asupra de măsură. Acesta este omul natural. Îndreptarea, combaterea omului natural chiar din școală este nu doar benefică, ci imperios necesară. Nu mai vorbesc despre abordarea subiectelor delicate pe tema sexualității pe care libertatea prost înțeleasă le pune în altă lumină, total distorsionată față de cum sunt ele de fapt. Pe toate trebuie să le punem în lumina care să nu distrugă viziunea religioasă asupra omului.
În ce privește sănătatea mentală a românilor din perioada socialistă și comunistă, a fost o sănătate a terorii, a fost sănătatea unor oameni care nici măcar nu erau foarte sinceri. Astăzi lucrurile nu mai sunt așa. Însă acum lumea este prea liberă, este dezorientată. De aceea nu mai vede sensul. Deși caută. Și caută fie să-și facă vreo casă mare-mare, fie să plece în străinătate să câștige mai mulți bani, să aibă o viață cât mai bună. Oamenii sunt dezorientați. Trebuie să fim conștienți că nu aici este paradisul, că avem o măsură, că urmează involuția, vin bolile și moartea. Trebuie să înțelegem lucrurile astea. Ele se învață la ora de religie. Nu sunt un viciu al societății, ci reprezintă cursul firesc al vieții pe care îl ai așa cum ți-l pregătești. Nimeni nu spune să fii inactiv, Biserica nu propovăduiește asta. Creștinismul te învață să fii muncitor. Să ai o casă, să-ți faci o grădină dacă poți, dar să fii și moderat. Așa o să-ți fie bine. Altfel, singur nu-ți va fi prea ușor. Spre sfârșitul vieții te așteaptă căminul, altul care să-ți dea de mâncare…
Greșeala mare care se face în societatea actuală este independența absolută a domeniilor. Adică teologia, Biserica să fie împinse în spațiul privat cât mai mult, încercându-se eliminarea lor din spațiul public. Și mergând pe linia asta, e teologie, să o lăsăm doar în Biserică, e știință, nu te băga, e economie, nu te atinge, e politică, ai interzis, nu ajungem nicăieri. Trebuie să existe interconectare și până la urmă rușine unii față de alții atunci când nu procedăm corect. Așa se creează comunitatea. Nu la modul iresponsabil.
(Prof. dr. Aurel Romilă, sursa: Ziarul Lumina)