De ce ne lăsăm manipulați!

Este în firea omului să preferăm minciuna în locul adevărului. Vrem să fim mințiți. Este îndeajuns să ni se întrețină speranța, vanitatea și buna dispoziție. Așa se întâmplă de când lumea. Astfel, se explică și faptul că în epoca progresului științific și tehnologic, lumea acceptă tacit știrile false, fără să manifeste preocupare pentru a le verifica. Oamenii evită discuții despre catastrofe, molime sau moarte. Este preferată realitatea virtuală. Această funcție cerebrală s-a manifestat în toate etapele evoluției speciei. Creația artistică, neînregimentată, este singura care echilibrează, într-o oarecare măsură, contactul omului cu viața reală. Începând cu tragedia antică și până astăzi îl predispune sentimental, îl provoacă să gândească și să se îndrepte cu ochi critic către sine. Arta este oglinda în care omul își privește candid defectele, crezând că este vorba despre altcineva. Pe unii îi purifică. Un alt aspect este cel legat de conectarea individului la dimensiunea planetei. Câți dintre noi pot călători și cunoaște alte continente, civilizații, culturi și probleme cu care se confruntă oamenii în diferite zone ale pământului? În ultimul secol, omenirea a progresat în toate domeniile, dar „omul regional” nu a reușit saltul spre „omul planetar”. Cei mai mulți au rămas la condiția „omului local” și nu realizează, decât tangențial și informal, problemele cu care se confruntă planeta și, implicit, specia umană. Omul își consumă existența într-un spațiu virtual, mai mare sau mai mic, determinat de factori obiectivi, cum ar fi sănătatea, condiția materială sau capacitatea intelectuală, și de factori subiectivi de natură socio-culturală. Acest spațiu este înțărcuit. Cei mai mulți oameni se simt în siguranță în aceste țarcuri precum oile speriate de lup. Ei acceptă măsurile restrictive ale „păstorilor” fără să se opună, chiar dacă ele îngrădesc și mai mult libertatea decizională de mișcare. Viața din „țarc” influențează comportamentele sociale. Gândirea înțărcuită, hrănită cu impresii, produce mici dictatori egoiști, invidioși și lași. În timp ce oamenii se complac să trăiască în țarcuri, ochiul magic (Big Brother) urmărește, clasifică și manipulează în funcție de nevoile sistemului. Cea mai greșită impresie este aceea că suntem liberi. Nici cei care cred că fac parte din sistem nu sunt liberi. Ignoranții nu se bucură nici de libertatea spiritului. Un spirit needucat se zbate, se lovește de garduri și tot nu găsește ieșirea. Discuțiile serioase și hotărârile majore se consumă în spatele ușilor închise. Informațiile nu răzbat decât trunchiate și, de regulă, ulterior evenimentelor. Dezbaterea publică este inexistentă sau numai insuficientă. Cu toate acestea, nu discutăm despre conspirații. În realitate, descriem mentalitatea de lucru și practica decizională agreate de către cei care dețin informațiile și pârghiile de putere și suferă de „sindromul specimenului supradotat”. Comportamentele acestor inteligențe care se cred superioare sunt egoiste și arată lipsă de respect și încredere în capacitatea oamenilor de a înțelege fenomenele și implicit în elaborarea soluțiilor. Greșesc și greșelile lor pot provoca catastrofe. Însăși conducerile politice ale multor țări nu cunosc preocupările și interesele Marilor Puteri și singura lor grijă este să se mențină la putere. Pe de altă parte, globalizarea despre care se face mereu referință nu este o formă de organizare a lumii definită ideologic. Nu propune noi modele sociale, politice și economice. Dimpotrivă! Faptul că nu există instituții prin care omenirea să se poată implica în elaborarea deciziilor demonstrează lipsa democrației la nivel mondial. Termenul se dorește suficient pentru a descrie schimbările în economia mondială. Fenomenul, în sine, are caracter suprastatal. Cuprinde, însă, mai multe aspecte necunoscute care, în momente de criză, pot provoca haos în mediile economice și politice.