“De aia e frumos…”

Una din sintagmele care apar cu o frecvență remarcabilă în comentariile sportive scrise sau vorbite în limba de lemn este cea din titlu. În locul punctelor de suspensie se introduce, în funcție de situație, sportul la care se face referire. De regulă, vorbele respective își găsesc întrebuințarea atunci când are loc în spațiul de joc vreo întâmplare neobișnuită vreo surpriză de proporții etc. Ultima oară când m-a lovit în timpane, formularea asta făcea referire la ciudatele rezultate de la Cupa Mondială la handbal feminin (o competiție pe care o bună bucată a presei scrise sau audiovizuale continuă, într-un inexplicabil puseu de tâmpenie să o poreclească „Campionatul Mondial”; lucrul pare cu atât mai straniu cu cât, în aceeași fază, se făcea trimitere atât la acest „Campionat Mondial” cât și la… Campionatul Mondial – cel adevărat – care va avea loc în decembrie în China!), competiție în care Suedia bate Rusia, apoi Rusia desființează România (cu 35 – 25), iar România demolează Suedia cu un neverosimil 41 – 24! Moment în care, în loc să se-ntrebe, firesc, care dintre cele trei naționale are cele mai grave probleme psihice, comentatorii noștri se întrec în a o plasa p-aia cu „Uite, d-asta-i frumos handbalul!”. Mă rog, o fi, că prea o zic mulți.
Eu, în schimb, vreau să vă demonstrez de ce e urât tenisul. Nu tot, Doamne ferește!, că puține lucruri mai frumoase decât finala Del Potro – Federer, mi-a fost dat să văd pe lume. Nu. Ci doar ăla jucat de cine nu trebuie. Adică de a noștri. Am văzut, zilele trecute, doi antijucători cum nu cred să mai existe pe undeva. Primul, numitul Copil, jucând cu un Nimeni (măcar de-ar fi fost Nieminen!) a reușit ca în decurs de 3 seturi să ajungă o singură dată la fileu!.. și-atunci doar pentru a da un voleu leșinat drept în racheta adversarului, după returul ăluia urmând, evident, un smash jenant, direct într-un arbitru de linie. Cel de-al doilea, un malac nehazos, pe nume Trifu, părea un tractorist tocmai dat jos de pe utilaj și privind mirat la bâta aia care se termina, scula dracului, cu o rețea de fire de nylon. Amintindu-mi de grația unor Santana, Năstase, Ashe, Sampras, Murray, Federer, nu l-am putut compara pe tractoristul Trifu decât cu un alt măciucar, Goran Ivanisevici. Da, dar comparat cu Trifu, Ivanisevici avea grația unui Federer pe lângă Nadal.