David și Goliat

Sfânta Scriptură ne povestește despre poporul israeliților, ocrotiți de Dumnezeu, care au fost atacați de către un neam războinic și crud. Cele două armate stăteau față în față așteptând lupta. Dintre filisteni – căci așa se numeau dușmanii israeliților – a ieșit un luptător cum nimeni nu mai văzuse, un adevărat uriaș, cu o suliță imensă în mână, cu platoșa și scut, și cu un coif de aramă. Numele său era Goliat – uriașul neînvins. Și Goliat a început să strige la oștenii israeliți, înfricoșați deja de statura lui impunătoare:
– Hei, fricoșilor, alegeți un bărbat adevărat dintre voi și să vină acela să se lupte cu mine! De mă va doborî, noi toți vom fi învinși și vă vom lăsa în pace. Dar dacă eu îl voi învinge, atunci veți fi robii noștri și ne veți sluji nouă! Haideți, lașilor, nu are nimeni curaj?
Dar nici unul nu cuteză să iasă în față și să se lupte cu monstrul acela.
David vrea să lupte singur.
David, un tânăr simplu și credincios, veni chiar atunci în tabăra israeliților, la frații săi mai mari. El era păstor și păzea în fiecare zi oile tatălui său, iar atunci când vreun animal sălbatic ataca turma, David nu se pierdea cu firea, ci azvârlea pietre cu praștia sa până ce alunga fiara. Era, însă, prea tânăr pentru luptă și de aceea nu era încă soldat. Dar auzind David botjocurile lui Goliat, a ieșit în fața armatei pentru a se lupta cu el.
Văzându-l atât de tânăr și fără arme Goliat îl privi cu dispreț și îi strigă:
– Cum îndrăznești să vii să te lupți cu mine, păstorule? Te văd cu un toiag și cu pietre în desagă, ce crezi că eu sunt câine, să mă alungi astfel?
– Ești mai rău decât un câine, om râu și fără credință, i-a răspuns David. Tu vii împotriva mea și a neamului meu cu război, dar Dumnezeu este de partea mea și eu te voi birui!
Lupta începe!
Amândoi s-au repezit unul spre celălalt, Goliat ridicând amenințător lancea sa, gata să-l sfărâme pe micul David dintr-o lovitură. Dar acesta nu s-a speriat și iute și-a scos din traistă praștia sa ce o purta mereu la câmp, înșfăcă o piatră și învârtind cu putere praștia deasupra capului său, slobozi dintr-o dată piatra, care zburând îl lovi pe Goliat drept în frunte.
David învinge.
Uriașul s-a prăbușit dintr-o dată, fără suflare, la picioarele lui David. Uimiți, filistenii au fugit care încotro, temându-se de israeliții care acum strigau de bucurie. David a avut curaj și încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Chiar dacă Goliat era un războinic puternic și viteaz, tânărul David l-a biruit, căci dreptatea era de partea sa, fiindcă „Dumnezeu sta împotriva celor mândri, iar celor smeriți le da har!”.