Datini și obiceiuri din Bucovina de Anul Nou – stil vechi

Corectarea scurgerii timpului (trecerea de la calendarul iulian – stil vechi, la calendarul gregorian – stil nou), care în țara noastră s-a făcut abia în anul 1924, a avut în vedere, așa cum spune etnograful Mihai Camilar, „doar soarta sfinților, nu și cea a omului de rând, care a fost dezmoștenit de cel mai important instrument de măsurare seculară a timpului calendaristic”.
Datini și obiceiuri care fac noaptea dintre ani mai misterioasă
„În România – scrie el în lucrarea «Calendarul popular bucovinean: punte peste veacurile misterului existenței» – și poate mai mult decât în alte părți în Bucovina, multe localități au rămas credincioase vechiului stil, locuitorii numindu-se stiliști. Așa că, sate din comunele Brodina, Moldovița, Vatra Moldoviței, Izvoarele Sucevei, Moldova Sulița, Breaza, credincioșii din Bogdănești, Lipoveni, Brăiești, Slătioara, Botești, Brădățel, parte din cei ai Cârlibabei, puțini din Gura Humorului, precum și grupuri de populație și din alte sate sărbătoresc Anul Nou pe data de 14 ianuarie, conform tradiției ancestrale”. În aceste sate s-au păstrat datini și obiceiuri care fac noaptea dintre ani mai misterioasă.
Ritualuri de fertilitate, „Vasilica” – uratul și capul de porc „frumos împodobit cu panglici și flori”
Etnograful bucovinean spune că, „înainte vreme, în ajunul Anului Nou aveau loc diferite ritualuri de fertilitate”, precum cel care viza un pom care nu a rodit, în jurul căruia se desfășura un fel de înfruntare între doi tineri, unul dintre ei simulând tăierea pomului cu securea, celălalt împotrivindu-se și prinzându-se chezaș (garant) că pomul cruțat va rodi în anul următor.
Un alt obicei practicat mai ales în satele de munte era „Vasilica”, obicei în care cei care mergeau cu uratul duceau pe o tavă „un cap de porc frumos împodobit cu panglici și flori” (obicei practicat de populația săracă, mai ales de romi).
În noaptea Anului Nou (13/14 ianuarie) în casele stiliștilor se aprinde câte o lumânare în fața unei icoane („simbol călăuzitor al norocului pentru anul viitor”) și se ung ușile și ferestrele cu usturoi „drept antidot împotriva strigoaicelor care vin să fure mana laptelui de la vite”.
Noaptea în care animalele vorbesc și, pentru o clipă, „apa din pâraie se transformă în vin”
„În satele huțănești – scrie Mihai Camilar – sunt încă vii credințe de un vechi arhaism, precum că animalele vorbesc la miezul nopții dinspre Anul Nou, iar pentru o clipă, apa din pâraie se transformă în vin.”
Tot în aceste sate se crede că în această noapte „ard comorile neblestemate, ascunse în locuri tainice, prin păduri, iar cerul se deschide la miezul nopții”.
În satele care sărbătoresc Anul Nou pe stil vechi fetele obișnuiesc „să bea apa din clopoțeii urătorilor pentru a căpăta o voce duioasă” și să ia flori „din găteala feciorilor mascați”, pentru a le pune sub perne cu credința că-și vor visa viitorul bărbat.