Dați-mi un Băsescu gonflabil!

Există printre noi niște oameni care-au devenit bunuri de larg consum. Pentru popularitatea lor nu se mai găsește lesă în comerțul de specialitate. Pe astfel de inși celebri semenii lor îi admiră atât de mult, încât i-ar vrea mereu alături. I-ar vrea în casă, la masă, la îndemâna lor. Ar dori să-i mângâie, să-i sărute pe lobul urechii, să le guste prezența și să le soarbă învățăturile.
E ușor de spus că i-ar dori alături, dar greu de transpus în practică, fiindcă astfel de vedete nu-s multiplicate în sute de mii de exemplare, nici nu posedă darul de a fi prezente simultan în mai multe locuri. Andreea Marin de pildă e doar una, Băsescu e doar unul deși-i mare la procent, Patapievici e și el unicat, și tot unicat e Mihaela Rădulescu. Aceasta fiind realitatea tristă, cum poți totuși să te bucuri de prezența lor, cum îi poți avea alături de tine?
Eu cred că cea mai fericită soluție ar fi ca toate aceste personalități de larg consum să fie puse în vânzare, în variantă gonflabilă. Să mergi la magazin și să ceri, ca orice client corect:
-Duduie, aș dori un Băsescu gonflabil, varianta cu șuviță de păr transversală, vă rog frumos. Da, mersi! Unul mai roșu nu aveți?
Sau, de ce nu:
-Domnișoară, dați-mi o Andreea Marin gonflabilă, dar să fie cu accent moldovenesc, dacă se poate.
Persoanele flămânde de cultură pot merge până acolo încât să-și ia, cu banul jos ori în rate numai cu buletinul, doi Patapievici gonflabili, ori chiar trei Patapievici gonflabili și-un Pleșu gonflabil. Îl iei pe Pleșu, sufli în el până ce-l aduci la mărimea naturală, îi sorbi înțelepciunile, apoi îl dezumfli la loc și-l pui în dulap. Dar și firmele producătoare pot veni cu oferte promoționale de genul: plătești două Mihaele Rădulescu gonflabile și pe-a treia o primești gratis.
Bineînțeles că, atunci cînd vânzătoarea n-are mărunțiș în casă și nu poate să-ți ofere restul corect după ce cumperi un Băsescu gonflabil, ea îți poate da în completare un Videanu gonflabil și cinci de Boc gonflabili.