Dar dacă vin marțienii?

Prin tradiție, extratereștrii (din oricare galaxie ar proveni) sunt numiți „marțieni”, deși se cam știe, cu argumente științifice solide, că pe Marte nu prea există forme de viață care să poată fi asemănate cu noi, cei ce populăm planeta Pământ. Când se descriu aceste deocamdată ipotetice creaturi, dincolo de urechile imense și ochii cât capacul de la W.C. se folosește sintagma „omuleții verzi”. De ce tocmai verzi și nu albaștri, indigo sau turcoaz este o altă enigma greude dezlegat. Presupunând însă că extratereștrii chiar ar exista și că într-o bună zi s-ar hotărî să se lase văzuți, ba să se și stabilească undeva pe Terra, și că ar avea și culoarea unanim acceptată acum, adică verde, ce dracu’ ne-am face dacă și-ar întocmi echipăde fotbal și s-ar înscrie prin ceva competiții, undeva pe planeta asta? Am putea vorbi despre ei în termenii oarecum metaforici prin care îi numim acum pe cei din mai largă familie Homo Sapiens, desigur cu atenția încordată pentru că nu cumva să comitem delicte din sfera rasismului, xenofobiei și altor asemenea crime împotriva umanității? Hai, că mă sperii eu însumi de ce fraze am ajuns să duc la capăt! Pe scurt: am putea săspunem despre echipa marțienilor că este cea a „omuleților verzi” fără să riscăm să ne închidă vreo organizație televiziunea, radioul sau ziarul unde s-a spus așa o nenorocire care i-a traumatizat într-un hal inimaginabil pe omuleții verzi…ptiu!, am greșit, iertare, am vrut să spun „pe omuleții cafrunza și caiarba” de unde s-ar putea înțelege că-s mulți, însă nu verzi! Dar când zicem de Villareal că-i „submarinul galben”, n-o fi vreo discriminare? Sau dacă jucătorii lui Manchester United sunt porecliți „diavolii roșii”, asta nu se poate echivala în ani grei de pușcărie sau măcar de suspendare dacă chestia iese pe gura unui arbitru sau a unui comentator? Ceea ce s-a petrecut marți seară la partidacu Colțescu nu e glumă. Este demența în care ne complăcem cu toții, fără să îndrăznim măcar a crâcni, atunci când niște idioți ne impun niște limite absolut cretine. Întrebarea e simplă: cum mă-sa să-i zici negrului dacă nu negru și albului dacă nu alb, mai ales când sunt identificabili astfel într-un grup? De ce negrul se simte lezat în această situație, iar albul nu? Dar rasa galbenă? Viețile negrilor contează (aici am zis „negri”, deci în sintagma asta e voie?, adică „negru” când e bun de folosit, când e bun să te bage la bulău?, băiiiiii, am înnebunit cu toții!?!), dar viața mea de care a ajuns să-și bată joc un cretin isteric de pe banca echipei turcești, care a inflamat toată planeta asta care s-a tâmpit, ăla nu-mi plătește dracii care m-au apucat văzând circul lui în loc de meci? Băi negrilor sensibili, să țineți minte până dați colțu’, că „WHITE LIVES MATTER” exact cât și ale voastre! V-o spune unul care l-a iubit pe Pele cape tatăl lui, iar pe Jimi Hendrix cape un frate mai mare, nesimțiților! Da, știu, nesimțirea n-are culoare!