Dan Petrescu, în numele tuturor

Istoria blaturilor din fotbalul românesc este una străveche. Ba cred chiar că la noi (deh, ca la noi, la nimeni) s-au petrecut fapte de capă și șpagă mai dihai decât prin țările unde s-au dat sancțiuni grele pe linie sportivă și ani buni de pârnaie, etalonul în acest sens fiind Italia. Acolo, cel puțin două dintre scandaluri, „Totto Nero” și „Mani Pulite” au dus la retrogradări, depunctări, închisoare și, la cel mai recent scandal, chiar și la sinucideri. La noi, deși de cel puțin 20 de ani presa semnalează fel de fel de combinații și aranjamente, pușcărie, și aia mai mult mimată, n-au făcut decât vreo câțiva arbitri mai fraieri și vreo doi conducători de club. De vorbit însă despre chestiile astea vorbim toată ziua, toată noaptea, an de an. Cum ziceam, dintre blaturile istorice de la noi, cu valoare de unicat planetar, ar trebui amintite măcar câteva. Primul care îmi vine în minte este cel al Scorniceștiului lui Mitică Dragomir, care când a fost să promoveze în Divizia A (că doar asta n-avea satul lui Ceaușescu, echipă de primă ligă) a bătut în ultima etapă cu, parcă, 18 – 0. E același Dragomir, nu-i o coincidență de nume. Altă chestie tare e aia a lui Titi Teașcă (odihnească-se în pace) care, pe când era antrenor la Sibiu, i-a dat bani arbitrului pentru o victorie: 5.000 de lei. Ăla a fluierat numai invers, iar la urmă, în vestiar, i-a aruncat lui Nea Titi sacoșa cu banii, zicându-i: „Bă, Titi, io n-am nevoie de banii tăi murdari!”. Ajuns la el în cabină, Teașcă numără banii: 10.000! Îi dăduse ăla punga cealaltă, de la adversari! Istoria blaturilor românești include fel de fel de nenorociri, de la o finală de Cupă (Steaua – Dinamo) întreruptă după anularea la comandă a celui mai corect gol din tot sezonul, până la constituirea „Cooperativei” pe direcția Bistrița – Piatra Neamț – Bacău – Galați, și câte și mai câte. Practic n-a existat om de fotbal nemânjit, măcar prin tăcere, deci complicitate. Peste toți, porcul suprem, unu’ Nașu’, care cu orice prilej a grohăit: „N-am dovezi”, deși presa i-a adus cu sutele. Și tocmai când le erau tuturor golanilor viața mai ușoară și câștigurile mai dodoloațe, hop! Că veni tocmai din Elveția o doamnă ziaristă care știa dinainte scorul de la capodopera Rapid – Petrolul. Prilej cu care s-a stârnit viesparul: Reghe și maimuță-sa, Pădureanu, parcă-parcă au avut și ei ceva bănuieli, da’ numai pe la alții. La ei în echipe, niciodată! Nasol e că UEFA anchetează acum și amicalele. Unul e ăla al Stelei cu Krasnodar, despre care am scris atunci. N-ar fi haios s-o ia Petrescu în numele tuturor?