Este la modă, mai ales în mediile cu educație mediocră, o opoziție totală față de UE sau NATO. Nu o respingere punctuală față de unele decizii sau recomandări care se potrivesc cu realitatea națională „ca nuca în perete” și care este absolut normal să ne revolte (ce bine ar fi ca aceste revolte să fie însoțite de argumente tehnice sau juridice). Opoziția este generală, instituțiile europene au devenit sursa tuturor eșecurilor personale sau de grup și desprinderea de ele pare o soluție pentru cei care nu au găsit resurse să-și rezolve problemele proprii, dar vor să „pună la punct” funcționarea Europei și a lumii. Iar când soluția fericirii este modelul estic de bună guvernare, putem spune că noaptea minții s-a așternut.
Promotorii foarte vocali ai opoziție față de UE și modul său de funcționare se autoconsideră (au și admiratori foarte, foarte naivi) adevărații bărbați ai națiunii, urmașii viteji ai dacilor liberi, ai haiducilor sau ai marilor conducători ai românilor. Nimeni nu-i întreabă de ce nu s-au opus politicii comuniste de scădere a nivelului de trai (cartele de alimente, cozi, restricții în furnizarea energiei, cote la benzină etc.) dacă sunt urmașii eroilor eliberatori ai neamului. Sau le considerau politici normale menite a plăti datoriile față de putredul Occident? Cine a făcut datoriile și cu ce scop? Cam multe întrebări pentru ei, cred.
Bărbăția la români se manifestă (cu foarte rare excepții) în relația cu popoarele mai mici (ungurii, spre exemplu) sau cu cei care se comportă civilizat, fără riposte violente și sunt adepți ai criticilor argumentate, cum sunt (nu în totalitate) societățile democratice din vest. Pentru majoritatea opozanților români ai UE, comportamentul civilizat (în vest șefii rar înjură subordonații, spre exemplu) este perceput ca o slăbiciune de care urmașii dacilor trebuie să profite. Iar dacă această „slăbiciune” este însoțită de ignorarea românilor când își exprimă ideile (de inestimabilă valoare teoretică și practică) sau tratarea de sus a celor care muncesc în țările lor, motivația celor supărați pe Europa ajunge la cer. Și bărbătește înjură, laudă estul la fel de plin de adevărați bărbați (Putin ar fi unul de frunte) și votează cel puțin excentric. Acei români care, profesionaliști și dedicați, au performat în vest mai bine decât în România (de ce, domnilor guvernanți?) sunt ignorați de bărbații națiunii.
Cei care îi manipulează și îi incită pe bărbații poporului au inventat pentru ei termenul de suveranism ca formă de naționalism agresiv și antieuropean. Sau, mai bine zis, împotriva integrării mai puternice a statelor continentului și formării unei alianțe (Statele Unite ale Europei?) capabile să concureze cu SUA sau China. Este foarte vizibil cine dorește o Europă divizată și încurajează, inclusiv financiar, adepții suveranismului. Curios, cel puțin pentru mine, e faptul că barbariile bărbaților în estul antieuropean nu-i deranjează pe naivii noștri urmași ai dacilor. Pe cei plătiți nu mă miră. Sunt capabil de orice ticăloșie.
Efectele în timp ale manifestării bărbăției antioccidentale nu sunt deloc favorabile națiunii. Reticența vestului față de România va crește, integrarea va fi tot mai dificilă (mai ales pentru cei slab educați), iar accesul la locul meritat de noi în Europa va întârzia. Este absolut necesară o campanie de promovare a avantajelor apartenenței la UE și NATO, măcar prin exemplul statelor care nu sunt în alianţele acestea și vor (Ucraina, Moldova). Viitorul este o Europă cât mai unită. Nu există o alternativă mai bună. Categoric!
