„Dacă omul, de tânăr apucă pe drumul cel bun, dacă din copilărie a iubit binele, nu se va schimba până la moarte”

Părinților, citiți aceste rânduri, să nu treceți cu vederea nici cea mai mică apariție a răului în comportamentul și a celui mai mic dintre copii. Pentru că și acesta are – la început inconștient, însă mai târziu conștient – scăderile sale, rămășițele triste ale păcatului strămoșesc.
Dacă pruncul își dă seama și de obicei foarte repede se întâmplă aceasta – că prin plâns și strigăte poate să obțină foarte ușor ceea ce își dorește – se va obișnui să facă astfel mereu. Și cu cât mai des se repetă aceasta, cu atât mai îndărătnic și mai alintat devine. La fel se întâmplă și cu celelalte slăbiciuni omenești, care cu trecerea timpului se dezvoltă din ce în ce mai mult. Rădăcinile lor s-au dezvoltat încă din primii ani ai copilăriei.
Se istorisește despre împăratul roman Dioclețian, care a fost unul dintre cei mai crunți prigonitori ai primilor creștini, că de când era mic, îi plăcea să chinuiască și să ucidă diferite animale. Prin urmare, această înclinație spre a chinui orice ființă vie, s-a cultivat în el încă din copilărie. De aceea, noi trebuie să avem grijă să punem bazele unei educații corecte, încă din copilărie.
Urmăriți tot timpul înclinațiile copilului vostru. Și orice tendință rea își face apariția, smulgeți-o din rădăcină cu ajutorul educației.
Asemănați-vă grădinarului, care în epoca potrivită a anului, tunde ramurile rebele și nefolositoare ale copacilor. Același lucru trebuie să îl faceți cu copiii voștri. Inima copilului poate fi comparată cu o grădină, iar părinții cu niște grădinari ai lui Dumnezeu, care sunt datori să curețe la vreme grădina – adică inima copilului – de buruienile păcatelor și de neghina obișnuințelor rele.
Dacă vor întârzia să facă aceasta, iar răul va prinde rădăcini adânci, dacă inima copilului va fi cuprinsă de deprinderi urâte, atunci nu vor mai putea face față luptei împotriva acestora. ”Te plângi”, scrie Sfântul Ioan Gură de Aur, ”că fiul tău este neascultător? Cu ușurință ai fi putut, pe vremea când era încă mic, să îl fi îndreptat, să îl fi obișnuit cu ordinea, să îl fi învățat să fie conștiincios în îndatoririle sale, să vindeci boala sufletului său. Când pământul era încă bun pentru a fi cultivat, atunci trebuia să smulgi buruienile, mai înainte de a fi apucat să prindă rădăcini adânci. Neglijența ta este de vină, pentru că acum patimile fiului său sunt foarte puternic statornicite în inima sa”.
Educația însă nu constă numai în a combate pornirile rele ale copilului, ci și în a-l obișnui de mic să săvârșească binele. Care sunt principalele virtuți pe care trebuie să le cultivăm în sufletele copiilor? Vom vedea mai amănunțit în capitolele ce urmează.
Sfânta Scriptură ne relatează motivul principal pentru care trebuie să îl obișnuim pe copil, de mic să săvârșească binele. Înțeleptul Sirah scrie, că dacă un tânăr apucă pe un drum, nu se va abate de la acesta până la bătrânețe. Adică, dacă omul, de tânăr apucă pe drumul cel bun, dacă din copilărie a iubit binele, nu se va schimba până la moarte. Același lucru îl spune și proverbul popular: ”din leagăn până la mormânt același vei fi”.