Da, totul se plătește!

Cred că vă este cunoscută „iubirea” mea pentru numitul „Pep” Guardiola, omul care a distrus tot ceea ce pricepusem eu din fotbalul pe care l-am urmărit vreo 56 de ani ca spectator și pe care l-am jucat 11 ani pe gazon. De aceea, indiferent unde ar antrena, atât timp cât continuă să-și bată joc de unul din lucrurile sfinte pentru mine, voi continua și eu să-i doresc numai de mamă, pardon, de bine! Deoarece nu sunt deținător de Dolce, dar nu pot totuși rata o semifinală de Cupa Germaniei, am urmărit online minunea asta de meci de alaltăieri. Mi-a fost cum nu se poate mai greu, deoarece pe unul dintre televizoare eram blocat cu mondialul de snooker (iar ceea ce mi-au oferit Judd și McGill a fost de-a dreptul fabulos), iar pe celălalt patinam între programul de divertisment oferit de Dinamo la Târgu Jiu și recitalul echipei care după ce a scăpat de Pep, adică Barcelona, uneori chiar joacă fotbal! Așadar, după ce Bayern a înscris un gol mai mult decât norocos, prin minutul 30, a început să frece mingea așa cum a învățat-o domnul Guardiola. Dincolo, la Dortmund, am văzut același joc cinstit, avântat, ca în urmă cu vreun an, doi. În cele din urmă, Borussia a egalat, ducând meciul în prelungiri. Iar apoi, lovituri de departajare. A bătut mai întâi domnul Lahm, din alunecare, de s-a dus obiectul în peluză. Al doilea „munchenez” care s-a făcut de râs a fost, culmea, Xabi Alonso, ex-Real de Madrid. A bătut fix ca Lahm, de ziceai că-i reluare: a alunecat și el, iar bășica s-a cărat tot în peluză! Parcă era o schemă îndelung exersată, sub comanda lui Pep, desigur. După încă o ratare, s-a hotărât să bată însuși Neuer, portarul, ăl’ de voia, ptiu!, Balonul de Aur! Era să rupă bara, așa că tărășenia s-a încheiat cu 2 – 0 pentru Borussia. Am înțeles de aici că Barca, dacă tot a scăpat de Pep, o să măture cu el în semifinala Champions’ League… pentru ca apoi să o ia, că așa se cuvine, de la Real, în finală. În numele Fotbalului adevărat, de la care Real nu a abdicat niciodată. Hai Barcelona!