Da, pot leșina și arbitrii

În general, arbitrii de centru sunt personajele cele mai muncite pe parcursul meciurilor de fotbal, întrucât trebuie să alerge dintr-o parte în cealaltă a terenului în urmărirea fazelor de joc, adesea fiind obligațisă apeleze și la intuiție, la ghicitul continuării acțiunii în anume direcție, spre a se plasa cât mai bine, pentru a lua deciziile care se impun. Asta când vorbim de arbitri corecți, devotați meseriei, nu de panarame dispuse la orice golănie spre a-și „îmbunătăți” baremul de arbitraj care, deși foarte mare cam peste tot în lume, unora li se pare tot insuficient. Apropo, vămai amintiți când au fost operate ultimele arestări în rândul arbitrilor români? Căde cei străini nici pomeneală. Chiar nu-mi amintesc dacă a existat vreunul arestat, nici măcar paraguayanul de legendăde la Mondialul din 2002, care a gonit Italia prin tâlhărie, ori ăla care a calificat Franța, tot laWorld Cup, dar în 2010, în dauna Irlandei, după un gol înscris cu mâna, după un fault grosolan și după ce mingea ieșise vreun metru în aut de poartă! Le țineți minte, nu-i așa? Asta ca să nu mai vorbim de jaful organizat în ultimii ani la noi, de când în fruntea hoților cu fluier a fost adus reprezentantul celei mai cinstite nații de pe lume, un grec!!! Ideea era că ăștia puși pe jefuit echipele și pe stabilit ierarhiile din fluier și steag nici nu prea se omoară cu alergatul, fiindcă în caz că se împute treaba, ei au în permanență argumentul suprem: „Eram prost plasat, n-am văzut mingea, pe traiectorie erau prea mulți jucători care împiedicau vizibilitatea” etc. Ei sunt permanent în urma jocului, fiindcă oricând e de preferat să fii acuzat de lenevie decât de furt cu premeditare. Ei, sunt însă locuri pe lume unde asemenea probleme pur și simplu nu există. Unde arbitrii pot fi și ei, că-s oameni totuși, neatenți, unii chiar slabi, dar absolut niciodatăhoți. Nefiind hoți, aleargă cât durează meciul, tocmai pentru a nu greși în momente cheie. Alaltăieri, am văzut un meci din campionatul Angliei, Liverpool – Wolverhampton 4 – 0. Pe lângă cele 4 goluri, au mai fost și vreo două anulate, și niște bare, parcă 3. Vă dați seama că a cam fost de alergat. Atât de mult, încât la urma arbitrul de centru a stat o vreme să-și tragă sufletul. Pur și simplu nu putea pleca din cercul de la centru. Nu-l mai țineau picioarele. Aștept, de vreo 60 de ani, să văd arbitrul român care la sfârșitul meciului e măcar nițel transpirat!