Da, ne trebuie fotbal

Alaltăieri, în emisiunea „Dans pe sârmă” de la PLUS TV, l-am avut invitat pe Mircea Grosaru, actualmente deputat în Parlamentul României, dar pe care elevii și-l amintesc ca profesor de matematică (da, da, Bănele și Miteo, erau vremuri în care știința de carte nu era incompatibilă cu fotbalul; de fapt, parcă și fotbalul ăla era nițel diferit de țurca și pițurca voastră, să fi fost așa tocmai din acest motiv?) iar iubitorii de fotbal ca un marcator de clasă, atât la Bacău, cât și la Suceava. Ei bine, printre alte chestii, Mircea a adus vorba și despre fotbalul sucevean, pentru care mie mi se pare că suferă și că se consumă mai mult decât o fac mai toți cei care chiar ar putea face ceva. Deputatul Mircea Grosaru are chiar și un proiect de resuscitare (pentru că, trebuie să recunoaștem, fotbalul nostru e de multă vreme în moarte clinică) eșalonat pe vreo 5 ani. Într-o primă fază, iar asta mi se pare cea mai bună dintre ideile sale, trebuie umblat la numele echipei. Am fost în deplin acord cu el că un nume ca „Rapid” nu spune nimic despre Suceava, în timp ce vechiul „Cetatea” făcea o trimitere cât se poate de concretă la istorie, la tradiție, ceea ce s-ar potrivi, evident, mult mai bine într-o zonă încărcată de istorie, cum este Suceava. A doua chestie interesantă este intenția lui Mircea de a contribui concret (nu doar sub formă de lobby – care contează și ea – din poziția lui de demnitar) la înscrierea în campionatul care dă să înceapă chiar a echipei „Cetatea”, prea în pripă omorâtă și îngropată. Se poate însă deshuma, nu e nevoie să așteptăm 20 de ani, ca în cazul Ceaușeștilor. Echipă se poate face în câteva zile, antrenori dispuși să se înhame la așa corvoadă se găsesc (ba chiar de mare calitate, fiind vorba de foști fotbaliști emblematici ai Sucevei), ce ar mai fi nevoie? Aha: bani. Mircea susține că nici asta n-ar fi o problemă, dacă oficialii cei mai autorizați și mai influenți (adică domnii Flutur și Lungu) ar apela la pârghiile pe care le au la îndemână. Fotbalul, asta o zic eu, nu e doar distracție. Se poate transforma într-o sursă de bani dar și de imagine, cu condiția să fie tratat cu dragoste, cu respect, cu responsabilitate. Mă gândesc că dacă ăia cu vuvuzele au reușit să organizeze un Campionat Mondial aproape fără cusur, ne-om putea învrednici și noi de o prezență măcar în Divizia B, din care să fiu al naibii dacă pricep cum am plecat. Și de ce.