Da, m-am lămurit

În sfârșit, după ce de mai bine de 50 de ani urmăresc fotbalul de la noi și de oriunde, am înțeles în ultimul weekend esențialul, adică de ce la noi nu și la ei da. De ce la noi, deși se numește tot așa, fotbalul nu e chiar fotbal. Nu-mi cereți să spun ce e, că nu știu. Încă nu ne-am lămurit (exact ce antrenorul ăla din Bosnia, citat de Ducu Hâncu în ultimul număr din Kamikaze, care a fost rugat de selecționer să-i prezinte stilul de joc al României dar n-a putut s-o facă deoarece… nu a înțeles nimic!). Pot doar să spun ce nu e. Iar acum, spre deosebire de bosniac, cum vă spuneam, am găsit și explicația, urmărind panarama de derby de la Timișoara, precum și reacțiile de după. Mai întâi despre meci: acesta a avut două reprize a câte 45 de minute, plus prelungirile, alte câteva. Atât. Jucătorii au fost câte 11 de fiecare parte a liniei de centru, câțiva fiind înlocuiți pe durata picnicului. Arbitrii, vreo 3 la număr, plus ăla care se uita la crampoane când se schimbau jucătorii. S-ar fi înscris și goluri, cu câteva condiții: să aibă și cine, și de ce. Numai că la noi (iar asta e una din componentele stilului pe care n-a putut să-l descâlcească bosniacul) fotbalul nu se joacă pe goluri. Dincolo de faptul că uneori, cu totul întâmplător, se mai înscrie câte unul pe ici, pe colo, în general nimeni nu vrea să bage mingea în poartă. Dovadă în acest sens sunt tacticile strict defensive în care românii au ajuns hiperexperți la nivel planetar: marile realizări ale echipelor noastre nu au la bază ideea de a înscrie un gol mai mult decât adversarul, ci doar aceea de a nu primi nici unul. Evident că stând cu curu-n poartă toată echipa, în partea ailaltă cine să înscrie, din moment ce toți sunt dincoace, în propriul careu? Ei, acu, că am lamurit-o p-asta cu tactica, să vedem cum e cu tehnica. Încep cu o declarație a unui patron al unei echipe care își propune an de an să câștige măcar campionatul, dacă nu și cupa, pentru care s-a declarat încântat la acest meci de prestația unuia, Bănel. Din ce am văzut eu, lui Bănel îi sare mingea ca din colțul mesei, șuturile se duc hăt pe lângă, centrările (când ajung în careu, adică una din 10) la cam un sfert de oră pe traiectorie, iar pasele se duc 100%, fix la adversar. În meciul cu Timișoara, zice Gazeta, s-a autodepășit: a greșit doar 31 de pase din 47 și doar 4 centrări din 6. Păi dacă ăsta a fost cel mai bun de pe teren în viziunea patronului, contribuind prin prestația lui la un remarcabil 0-0 contra unei echipe de Champions League, ce dracu’mai așteptăm de la un Bistrița – Astra? În rest, coate-n gură, penaltiuri neacordate și înjurături după. După ce?