Da, e rezolvabilă

La ora tragerii la sorți a grupelor preliminare ale următorului Campionat European de Fotbal mă aflam la o distanță de câteva țări, adică în Polonia, după ce traversasem deja Ungaria și Slovacia. Interesul pentru acest eveniment pot să spun că a fost nul acolo, în Cracovia, televizorul pe care îl aveam în camera neavând loc pentru respectiva tragere la sorți pe nici unul din cele 30 de canale prin cablu, nici măcar la telejurnale. Așa că am sunat în țară, la prieteni, cu care am și comentat șansele pe care le avem de a ne număra și printre participanți în meciurile organizate la București, și nu doar printre spectatori. Vreau să vă spun că fiecare din cei trei la care fac referire se arăta mai sceptic decât mine, doi dintre ei chiar acuzându-mă de optimism cretin, fără justificare în realitate. Concret: eu susțineam că trebuie să plecăm de la premisa că 12 puncte sunt deja adjudecate, cele din meciurile cu Feroe și Malta, iar ei că „nu mai există echipe mici, exceptând România!”. Chestia, pentru mine, e mai simplă: păi dacă pe alea două nu ești în stare să le bați, la ce dracu’ să te mai înscrii în preliminarii? Iar prin ricoșeu, de ce ți-ar trebui meciuri la București dacă tu nu iei parte la ele? Fiindcă la televizor se vede mai bine, ba ai și reluări! Hai să calculăm mai departe. Teoretic, dar doar teoretic, Spania ne bate de două ori. Aici însă trebuie avute în vedere destul de frecventele căderi ale Spaniei, căreia când nu-i merge jocul, chiar nu-i merge! Eu chiar zic că 1 punct îi luăm sigur, dacă nu chiar 3. Mai rămân panaramele alea nordice, care n-au făcut niciodată vreo minune, nici măcar când la una din ele juca Ibrahimovici. Iar pe asta, pe vremuri, chiar am și „nășit-o” la Stockholm, tot în niște preliminarii, când Cămătaru a dat o lecție de pătrundere de atacant veritabil. Cât despre Norvegia, în afară de băiatul ăla cu figura tipică de viking (variantă… de culoare!), John Carew, nu-mi aduc aminte să mai fi produs ceva în ultima jumătate de secol. Concluzia mea: ne calificam de pe locul 2. Fără emoții.