Da’ ăia de ce se pupă?

Printre nenumăratele anomalii aduse de pandemie și împrăștiate la nivel planetar încă mai dihai decât însuși virusul, una mă apasă într-un fel cât se poate de… apăsător! E vorba de salut. De la banalastrângere de mână, până la îmbrățișările dintre prieteni sau rude, de la bătutul palmelor, de regulă deasupra capului (adică clasicul „5” din expresia „give me five” – devenit fără nicio logică și fără vreo explicație plauzibilă „a bate Cuba” sau „a bate cupa”; niciun dicționar nu are o explicație ori o etimologie valabilă) și până la grămezile spontane create deasupra autorului vreunui gol important, toate au dispărut, fiind înlocuite de niște gesturi stranii, mai degrabă anormale, împotriva firii, devenite automatisme exact cum era (Doamne, parcă-s 1000 de ani de atunci!) strânsul mâinii înainte de cataclism. Mă uitam la snooker, atât la Openul Irlandei de Nord (în care Judd Trump l-a bătut pe Ronnie O’Sullivan cu 9-7 în finală) cât și la cel al Angliei, care a început a doua zi, deci fără pauză între ele, unde s-a împământenit un salut pe care îl practică toți cei prezenți, adică cei doi jucători și arbitrul: își ating coatele. La nu mai știu care meci, unul dintre jucători chiar l-a lovit binișor pe arbitru, care s-a schimonosit după contact! Hai să vă spun și eu una personală: pe la începutul nebuniei, în primăvară, eu continuam să întind mâna normal, cum fac și acum, sau să bat 5, cum fac și acum. Am oroare de loviturile cu cotul, dar și de cele pumn în pumn, de parcă am fi toți niște Muhammad Ali / Cassius Clay! Ei bine, cum ziceam, în parcare la Kaufland m-am întâlnit cu un amic pe care nu-l văzusem de multă vreme. Eu am întins normal mâna, iar el m-a surprins întinzând cotul. Eu port ceasul pe mâna dreaptă de pe la 5 ani, de la primul meu ceas. Ei, amicul meu a reușit… să-mi spargă sticlă de la ceas, nimerind cu cotul fix în ea! Chestia tare e că mi-am schimbat ceasul, fiindcă n-am găsit la vreo 3 ceasornicari o sticlă care să se potrivească. Problema nu e asta, ci aceea că, din câte spun experții, virusul nu se ia, sau se ia extrem de greu, prin contactul epidermei. Se ia aproape exclusiv prin tractul respirator. Cică poți să dai noroc la nesfârșit, că șansa de îmbolnăvire e tot zero. Și atunci, de ce dracu’ nici sportivii nu mai bat un 5 normal și nu-și strâng mâinile ca oamenii? Înainte ca pandemia să cucerească planeta, mie mi-e clar că ne-am cretinizat la nivel global.