CUVIOSUL PALADIE TAHIGRAFUL

(secolele XV-XVI)
Acest călugăr iubitor de Hristos a fost un mare caligraf format în școala Mănăstirii Putna. După ce deprinse bine nevoința cea duhovnicească, arhimandritul Ioasaf, egumenul Putnei, l-a dat să învețe meșteșugul caligrafiei și al împodobirii cărților bisericești de la vestiții dascăli aduși din Mănăstirea Neamț: Nicodim ieromonahul, Casian monahul, Chiriac și alții. Astfel, în puțină vreme, smeritul monah Paladie a ajuns scriitor și pictor vestit. Și era în toate înțelept, cuvios și iubitor de Dumnezeu. Cunoștea bine învățăturile Sfinților Părinți și era bun povățuitor în obște și iubit de toți. Iar pentru că scria foarte repede și frumos, i se spunea „tahigraf”, adică „iute scriitor”.
Cunoscându-l bine Ștefan cel Mare, ctitorul mănăstirii, și auzind despre nevoința lui, în anul 1488 i-a poruncit să-i scrie un Tetraevanghel pentru Mănăstirea Putna. Iar Cuviosul Paladie, îndată scriindu-l, l-a împodobit cu alese miniaturi și icoane, spre slava lui Hristos și bucuria marelui domn. La sfârșitul cărții, monahul Paladie face această însemnare: „Dreptmăritorul Domn Io Ștefan Voievod, Domn a toată țara Moldovei, a făcut, a scris și a ferecat acest Tetraevanghel Mănăstirii sale din Putna în al 32-lea an al domniei sale, fiind arhimandrit Paisie Scurtul, prin mâna mult păcătosului tahigraf Paladie, în anul 1488. Și s-a început în luna septembrie 3, și s-a sfârșit în martie 23 „.
Scriind și alte cărți ale dumnezeieștilor Părinți cu învățături filocalice și săvârșind bine călătoria acestei vieți, Cuviosul Paladie s-a strămutat cu pace la cereștile lăcașuri, către începutul secolului al XVI-lea.