Curtea Domnească din Suceava ar putea deveni primul parc arheologic din România

Curtea Domnească din Suceava, considerată ca fiind prima mare reședință principală a domnitorilor Moldovei, ar putea deveni, în premieră pentru România, parc arheologic. Ridicată de domnitorul Petru I Mușat în jurul anului 1386, Curtea Domnească a progresat ca amploare s-a dezvoltat și a decăzut odată cu istoria Moldovei. Amplificată cu construcții din piatră (palate, locuințe, turnuri) Curtea Domnească a fost remodelată esențial, cel puțin în două rânduri, în vremea lui Ștefan cel Mare și apoi în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, ultimul mare ctitor al ei fiind Vasile Lupu. Părăsită total la sfârșitul sec. al XVII – lea Curtea Domnească s-a ruinat intrând în atenția cercetătorilor și restauratorilor abia la începutul anilor 50’, iar corpul de ruine, care a fost refăcut și se vede și astăzi, este așa din anii 1984-1985.
„Primăria ar putea să se ocupe mai mult de acest loc”
Campaniile de cercetare arheologică au continuat în măsura și ritmul conferit de fondurile alocate, anul de grație (în care pentru cercetare s-a acordat suma de 500 milioane lei) fiind, așa cum au spus factorii responsabili ai Complexului Muzeal Bucovina (CMB), 2004, anul marii comemorări semimilenare a voievodului Ștefan cel Mare. Amplasat în plin centrul urbei, sit-ul arheologic, al cărui aspect este inestetic și chiar prezintă pericol pentru cei care se aventurează să calce acolo (ruine, suprafețe decopertate, gropi, grămezi de piatră adusă pentru restaurare, barăci părăsite de organizare de șantier, ca să nu mai vorbim de mormanele de gunoaie), este în prezent împrejmuit cu un gard din panouri metalice ridicat de firma RESTACO. Așa cum spune directorul general al CMB, Constantin-Emil Ursu, „există un amplu proiect de restaurare a Curții Domnești, monument istoric de categoria A, care prevede chiar înălțarea zidurilor până la un anumit nivel”. Din păcate, în perioadele în care nu se lucrează și nu se fac cercetări (fie din pricina anotimpului nefavorabil sau a nealocării sumelor necesare ) perimetrul împrejmuit, care nu este păzit, este la îndemâna persoanelor fără căpătâi, a boschetarilor, și devine o adevărată groapă de gunoi. „Sit-ul – precizează el – aparține Primăriei Municipiului Suceava și în ultimii ani am apelat pentru a face curățenie la societatea civilă; în 2004 ne-a ajutat Fundația , iar anul trecut am fost sprijiniți de Colegiul Național ”. Constantin-Emil Ursu a precizat că, fiind pe domeniul public, „Primăria ar putea să se ocupe mai mult de acest loc”.
„Dorim o împrejmuire cu gard din sârmă, în așa fel încât din stradă să se poată vedea tot ceea ce este înăuntru”
În luna ianuarie a acestui an CMB a depus la Primăria Suceava un proiect care vizează transformarea sit-ului într-un parc arheologic. „Ar fi primul parc arheologic din România” a subliniat el, adăugând că „finanțarea nu este foarte mare raportată la avantajele pe care le-ar aduce”. „Avantajele – spune directorul general al CMB – ar fi următoarele: un asemenea parc ar duce la păstrarea curățeniei orașului, ar oferi cetățenilor posibilitatea de a intra în contact cu cercetarea arheologică și cu restaurarea unui monument (știut fiind că, cel puțin în ultimii ani, se alocă sume importante pentru restaurare și cercetare iar oamenii se întrebă poate de ce se aruncă atâția bani și nu se vede nimic, dar restaurarea nu înseamnă a construi din nou) dar, fără îndoială, cel mai important lucru ar fi protejarea mai bună a sit-ului”. El a făcut câteva precizări și asupra modului în care vede realizat acest parc. „Având în vedere că Turnul Lăpușneanu și Biserica Sf. Dumitru fac parte practic din complexul Curții Domnești, noi dorim o împrejmuire cu gard din sârmă, în așa fel încât din stradă să se poată vedea tot ceea ce este înăuntru”. Desigur aceasta presupune ca sit-ul să fie amenajat, curățat și menținut așa, astfel încât să ofere o priveliște agreabilă.
„Așteptăm ca Primăria să-și dea verdictul”
Arheologul Florin Hău, care a făcut parte din colectivul de cercetare a sit-ului, apreciază că „ideea este excepțională pentru că astfel și punerea în valoare publică a monumentului s-ar transforma într-o realitate palpabilă și ar putea avea totodată efecte financiare benefice”. „Important – accentuează el – este ca Primăria, care este deținătoarea acestui sit, să marșeze; există o schiță de proiect și un deviz înaintate de CMB și așteptăm ca Primăria să-și dea verdictul pentru că, prin realizarea acestui parc, lucrurile vor fi cât se poate de bune pentru ambele părți”. Din păcate Primăria nu s-a pronunțat până la această dată asupra proiectului ( Mihai Jitariuc, șeful Direcției de urbanism și patrimoniu, declară că, în principiu, „Primăria este de acord cu proiectul dar, întrucât CMB a solicitat implicarea instituției cu 70 milioane lei pentru realizarea parcului arheologic, un răspuns poate fi dat după discutarea acestei solicitări în ședința de Consiliu Local”) iar Curtea Domnească rămâne în continuare, până vor începe lucrările din acest an (pentru 2006 cercetarea arheologică dispune de 90 de milioane lei, iar pentru lucrările de restaurare MCC a alocat, prin Planul Național de Restaurare, suma de 1 miliard lei), un perimetru care, cel puțin prin curățenie dacă nu ne îngrijorează și o mai bună protejare a sit-ului, lasă de dorit.