Cursul Euro, oscilant

Hai că am trecut cu bine șocul tragerii la sorți de duminică, ba chiar surprinzător de bine din moment ce pe mulți ne-a prins frenezia aceea specifică și absolut necesară oștenilor din armatele mici înainte de a intra în luptă contra marilor imperii. Bineînțeles, există și sceptici, iar șeful lor este Răducioiu, care categorisește trei sferturi de “națională” ca fiind de nivelul Serie B. Făcând haz de necaz, ar putea fi chiar un compliment! Căci mă întreb, oare competiția unde combate ex-stelistul Paraschiv nu este cumva peste Liga întâi?! Și acel “unsprezece” al preliminariilor, de care pomeneam data trecută și la care strălucim prin absență, poate fi un argument în favoarea scepticilor. Însă Grecia ce jucători de top o fi avut acum patru ani? Se pare că adevărul este veșnic înțepenit la mijloc.
Dar restul Europei oare pătimește și el?! Grupa Austriei îmi trezește o senzație ciudată. În fapt este grupa Germaniei, care va încerca o campanie ca pe vremea echipei numite Wermacht, antrenate de un antrenor excesiv de ofensiv, căruia îi plăcea să atace pe toate fronturile. Anexarea Austriei se face de data asta mai la coadă, fiind ultimul meci din grupă. Dar această anexare nu înseamnă neapărat ceva rău pentru austrieci, poate fi și pe post de breloc, pentru a trece împreună de grupă, după cum s-a mai întâmplat odinioară, la acel 0-0 demn de o monstruoasă coaliție. Până atunci, cucerirea Poloniei ar putea fi ceva mai anevoioasă pentru panzere, după cum și în fosta Iugoslavie partizanii îi pândesc cu cuiul de la grenade între dinți.
Celelalte grupe nu sunt prea spectaculoase, mixturi de plaje fierbinți cu mări înghețate. Ca și noi, și spaniolii își vor regăsi adversarul din preliminarii, adică Suedia. Tot aici, Grecia mi se pare o enigmă, căci dacă Rehhagel va merge după același tipar, campionii en titre riscă să se întoarcă la plajă după minimum de meciuri.