CURAT CONSTITUȚIONAL!

Trăind o viață în preajma scenei, m-am pricopsit cu o deformațiune: am mereu senzația că, vorba Chiriței, „Așa e lumea, o comedie”. Și că – grav de-a binelea! – istoria românilor, mai mult ori mai puțin recentă, practică obligatorii întoarceri ciclice la Caragiale. Cum să-l văd altfel pe Văcăroiu, în pitoreasca ședință a Parlamentului („Aveți puțină răbdare!”) decât descingând din Trahanache („Aveți puțintică răbdare!”)? Și mai departe, tot din carte: „Rog nu întrerupeți pe orator, stimabile! CAȚAVENCU: Nu mă tem de întreruperi! Apoi, tot el: „Domnule președinte, rog sa nu fiu întrerupt! TRAHANACHE: Stimabililor, onorabililor, rog nu întrerupeți pe orator!” Și cât de actuală este perorația lui Farfuridi, care vede Europa „cu ochii ațintiți asupra noastră”, Europa „de la care putem zice că depandă… ” Cum ar vedea Ipingescu prestația oștenilor lui Vadim? Iată-l, citind din „Vocea patriotului naționale”; „Orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii ce se zvârcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice, cu toate urletele acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematic opozanți…” Din loja elitei („grupul tânăr, inteligent și independent”, ultraprogresist și liber-schimbist), strigăte alarmate și acuze vehemente: „Bandiți regimului acest secol lumină, bagiucurind constituțiunea…” Implorăm garanția veți, onorului… ” La tribună, continuă citirea apăsată a mesajului incriminator: „Ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristare, uzi veselie!” După care, perorația lui Nae (din „Situațiunea”) vine mănușă: „Toate gazetele urlă în fiecare zi despre criza ministerială, pentru că nu se-mpacă și numai intrigi și la conservatori și la liberali; în loc să facă un guvern de coaliție, cu bărbați de stat, care sa le zică regele, mă-nțelegi, serios – vă ordon ca să limpeziți situațiunea, fiindcă așa nu mai poate pentru ca să meargă, că dumneata să tragi încolo și dumnealui, încoace…” Iar dacă mai cutezi și o repede ochire prin sala onorată de aleșii nației, ce vezi? Politicianul român (Caragiale îi zice altfel…) este „Din clasele primare, până la bacalaureat – anarhist. De la bacalaureat până la primul examen de universitate – socialist. De la primul examen până la licență – progresist. De la licența până la slujbă – liberal.
De la slujbă până la pensie – conservator. De la pensie încolo, împărtășește ideile tinerimii universitare. „Periscopul cu care Conu’ Iancu a investigat și prezentul, și viitorele descoperă, protocronic, până și rolul licuriciului în viața omenirii: „Este absolut indispensabil să întemeim un institut pentru domesticirea, prăsirea și educația licuricilor – lampyrus resplendens.” De ce nu? Pe lângă atâtea institute (prezente și viitoare) ce se hrănesc din cadavrul ceaușismului, mai contează unul în plus – mai ales că Marele Licurici ar putea fi plăcut gâdilat? Și nu se poate încheia decât citând tot din Cațavencu: „Iată binefacerile unui sistem constituțional! Curat constituțional!