Curajul azi

Dacă ne uităm în Dicționarul Limbii Române la explicațiile care se dau în dreptul cuvântului „curaj“ găsim una care ne atrage atenția: curajul este „forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel“.
Aristotel așeza curajul între virtuțile cardinale, acordându-i așadar o importanță fundamentală pentru bunul mers al vieții. În ziua de astăzi, curajul este o virtute pe care nu o posedă mulți. Ne caracterizează mai degrabă teama, care nu de puține ori face să ne înghețe sângele în vine. Frica de a pierde serviciul, care se traduce prin „a muri de foame“, frica de a fi chiar privat de libertate dacă spui adevăruri incomode. Da, îți asumi un risc serios astăzi dacă îți propui să spui lucrurilor pe nume până la capăt.
Doar două exemple de curaj, unul din Antichitatea greacă, iar altul din România în care trăim, vă pun acum în față pentru a vedea ce înseamnă să fii netemător și ferm în convingerile tale.
Deși personajele sunt la distanță de sute de ani unele de altele, cel contemporan nu este cu nimic mai prejos decât cel antic.
Să începem în ordine cronologică. Cei mai mulți dintre dumneavoastră vă aduceți aminte că în Grecia antică au existat cetăți între care nu au fost dintotdeauna relații de prietenie. Dimpotrivă. Atena, Sparta, Corint, Milet erau comunități care aveau deseori ceva de împărțit între ele. Episodul de care vreau să vă amintesc a avut loc între atenieni și spartani și poartă în istorie numele de războiul peloponesiac. Iscându-se vrajba între ei și spartani, atenienii au trimis un sol la Sparta, cetate cunoscută pentru poporul ei războinic cu acest mesaj: „Dacă intrăm în cetatea voastră, o s-o ardem din temelii“. Spartanii au trimis și ei un foarte scurt răspuns atenienilor înfumurați. Mesajul lor conținea un singur cuvânt: „Dacă“. Atena a pierdut războiul.
Dar să revenim în România zilelor noastre. O foarte bună studentă la Medicină în ultimul an lucrează la o revistă cu apariție online. Nu pot da numele revistei, dar vă pot spune cum o cheamă pe cea care semnează articolele pe teme medicale din revista respectivă. Numele ei este Ioana. Scrie 5 articole pe săptămână, cam de o jumătate de pagină de ziar obișnuit fiecare articol, pentru care primește 500 de lei lunar. Are nevoie de acești bani fiindcă tatăl ei este șomer și ea nu poate cere bani de acasă. La un moment dat i s-a cerut din partea revistei să scrie câteva articole cu subiecte indecente. Studenta, deși i se putea întrerupe imediat contractul în caz de refuz, le-a trimis o scrisoare celor care-i solicitau respectivele articole. A explicat că nu poate da curs unei cereri care-i jignește inteligența și sufletul. A cerut alte subiecte, în caz contrar ea renunțând la colaborarea cu revista.
Cântărind lucrurile și știind bine valoarea intelectuală a autoarei articolelor, conducerea revistei a renunțat la pretențiile unor materiale care cu siguranță ar fi făcut multe vizualizări, dar ar fi otrăvit multe suflete. Studenta a riscat să piardă banii cu care plătea căminul, își cumpăra o carte și se îmbrăca, punând mai presus de orice moralitatea ei, a cititorilor revistei, și a câștigat războiul.
(Sursa: Ziarul Lumina)