Curajul arbitrului român

Întâmplarea de săptămâna trecută cu arbitrul Bontăneală (dacă nu-l cheamă chiar așa, poate ar trebui să-și schimbe numele) va mai genera discuții, sancțiuni etc. atât pentru echipă cât și pentru fluierașul vândut. Foarte interesant este interviul pe care i la acordat colegului Sandrinio Neagu în Monitorul de ieri. Am aflat de acolo că numitul Bontăneală (ei, cum nu-l cheamă așa!?) consideră că a dat mare dovadă de curaj neîntrerupând meciul! Mai întâi, mi s-a părut că nu am înțeles bine ce am citit. Apoi, văzând chiar și în titlu chestia asta, m-am întrebat când zice el că trebuia oprit meciul: înainte de a începe, pentru că scorul era deja comandat de Pinalti și confirmat de banda de fluierași și stegași, apoi în minutul 47, când în locul lui Bontăneală (m-am convins: așa îl cheamă!) decizia corectă a luat-o un alt coleg de la Monitorul, Marius Șuiu, care i-a arătat „scena crimei” trasă pe camera foto, de-a trebuit penalul să amâne execuția colectivă (n-ar fi trebuit oprit meciul pentru incompetență și tentativă de furt?), mai apoi, când trecuseră cele 6 minute de prelungiri (deci penalti-ul și golul aferent au avut loc în afara timpului regulamentar, așa-i?) sau când mama dracului? Ei bine, nimic din toate astea: Bontăneală (da, da!) se dă erou că nu a oprit jocul în timpul bontănelii la care a fost, cu prea multă blândețe, supus. Cred că vrea să spună (presupunând că știe să se exprime, ceea ce e nițeluș hazardat) că în momentele în care era tăvălit, ar fi trebuit să fluiere finalul partidei. Ceea ce nu spune, e că nu putea să o facă, scorul fiind 0-0. De aceea, penalti-ul trebuia executat. Ca stăpânii lui să vadă că sclavul și-a dus munca la bun sfârșit. Un 0-3 la „masa verde” era același lucru, dar slugoiul n-ar fi primit „felicitările”. Într-o situație absolut identică, vă reamintesc că alt penal, Deaconu (care a ajuns să fluiere derby-ul suprem, Steaua – Dinamo, oare de ce!?) zicea și el că a avut mult curaj, dar invers: că a oprit meciul!! Ați înțeles cum vine chestia cu curajul la arbitrii români? Vorba prietenului Sorin Avram: adevăratul curaj al lui Bontăneală ar fi să mai calce prin Suceava!