Cupa Pârnăilor

În trei zile am văzut opt meciuri din trei Cupe, de fapt două Cupe (UEFA și Champions’ League) și o panaramă: Cupa României. A României lui Nașu’, Corleone, Fibră, Lordu’ și alți borfași, liberi sau doar prefăcându-se astfel, fiindcă mintea mea nu poate asocia numele astea decât cu cuvinte pe măsura poreclelor lor: pușcărie, pârnaie, bulău sau „mititica, cum tandru o alinta Corleone alaltăseară la TVR 1, probabil în amintirea zilelor petrecute acolo, când nici nu visa că va veni și-o vreme când el, tocmai el, va ajunge și șef de Ligă, și parlamentar, și miliardar. Apropo: ăsta și-a justificat vreodată averile? Dincolo de grotescul situației (adică primii dintre pușcăriabili să apară pe post de scule mari, la televiziunea publică, în timp ce sub ei arde ditamai focul), cei doi borfași supremi erau vizibil marcați de ceea ce știam la fel de bine ca orice om normal din țara asta: că viitorul lor nu e deloc roz, ci în dungi alb-negru verticale. Situație în care, pentru a nu-și ieși din mână (aia lungă și dibace) ar putea organiza de acolo, din interior, Cupa Pârnăilor, o competiție care s-ar bucura, sunt sigur, de o popularitate pe deplin meritată și în ton cu ceea ce joacă neisprăviții… că, uite, am început rubrica scriind despre Cupe și m-am luat cu vorba despre infractori. Așadar: între ceea ce au jucat fotbaliștii noștri penali și ce am văzut în celelalte două Cupe e o distanță cosmică, oarecum cât aceea dintre libertate și pușcărie, dacă nu și mai mare. Cum ziceam, preconizata Cupă a Pârnăilor ar beneficia de tot tacâmul: conducere experimentată (ăia doi despre care am scris, dar și alții, mulți alții: Kassai, Lupescu, de fapt toată Liga și toată Federația), arbitraje tot așa, antrenori unul și unul, în moț cu Pițurcă (doar nu credeți că tocmai p-ăsta o să-l sară rândul!?), plus conducători de cluburi (ăștia doi, aflați deja în competiție, vor fi urmați cât de curând de alții, la fel de buni: Pădureanu, Paszkany, Chivorchian, Copos etc.), asta ca să nu mai vorbim de arbitri, dintre care singurii nepușcăriabili cred (dar nu sunt sigur!) că singurii nemânjiți sunt ăștia care abia acum urmează cursurile Școlii de Pârnăiaj, de Arbitraj!