Ghiozdanul unui elev de clasa I cântărește aproape 7-8 kg: manuale, fișe, dosare, penar etc. etc.
Locuiesc în vecinătatea unei fetițe care acum a început școala și sunt înspăimântată: fișe la română, fișe la matematică, buline peste buline, rigle, toc cu cerneală care curge obligatoriu, cărți, cărticele, mai un echipament cu teniși, mai un pachețel cu mâncare.
M-apucă jalea, dar și nostalgia. Mi-amintesc tăblița mea cu plumbul și buretele agățate de ea. Ce simplu era! Desigur, am evoluat și recunosc că nu se putea rămâne la stadiul respectiv. Atunci de ce copiii din învățământul de azi nu pot să-și facă singuri temele decât ajutați de două, trei persoane specializate?
De ce la întrebări nu prea pretențioase dau răspunsuri de-ți stă mintea în loc?
De ce nu știu să scrie o scrisorică, o felicitare, nu mai spun că nu se pricep să întocmească o cerere sau un CV.
Doamnelor învățătoare și profesoare: pregătiți copiii pentru viață. Învățați-i pe elevi cum să învețe. Îndemnați-i să citească azi o poveste, mâine o nuvelă, apoi un roman și așa vor ajunge la sonetele lui Shakespeare.
La ce bun?
Să nu uităm că noi îi educăm să învețe și învățând se educă. Nu mai sunt de actualitate oamenii culți?!!
De ce să te omori dacă au prosperat oameni inculți?!!
Nu va fi permanent așa. Ai nevoie de viață spirituală. Trebuie să te hrănești cu splendorile artei nu numai cu caltaboși și alte porcării!
Cultura generală îți dă forță, echilibru. Altă viziune ai asupra oricărui proiect. Alta trebuie să fie lumea pentru care optăm.
Este adevărat că nu-ți asiguri existența visând la picturi, la balet și la lieduri, dar acestea te îmbogățesc sufletește, îți înnobilează sufletul, te fac mai bun, mai generos. Nu dorim să ne fie viața searbădă, săracă. Avem nevoie de trăiri sufletești intense. Inoculând încă de mici la copii sentimentul de prețuire a frumosului, ne asigurăm că merită să lupți pentru a trăi frumos.
„Echilibrul trăirii frumoase este cel mai de preț trofeu”.
Vizionați expoziții de pictură, participați la concerte de calitate, luați bilete la piesele de teatru bune, în care joacă actori celebri.
Merită să vezi un „Revizor” (Gogol) un Molier („Mizantropul”), un Cehov cu cele cinci piese celebre, un Goldoni și să nu mai vorbim de supremația lui Shakespeare.
Vă sfătuiește un slujitor al școlii timp de 34 de ani, Prof. gr. I, Silvia Orban
