Cum se vede fotbalul de la Burleanu

Joi seara, cam la ora la care avea loc cea de a doua semifinală din Cupa României, în care Steaua și Petrolul au înscris chiar și goluri, ceea ce putea părea neverosimil după cealaltă semifinală (fotbal însă a fost cam tot atât, adică deloc), domnul Burleanu, președinte în exercițiu al Federației Române de Foarte Puțin Fotbal, era invitatul domnului Marius Sorin Avram la TVR, desigur în cadrul emisiunii „Vorbește liber!”. Când a fost ales, domnul Burleanu mi-a stârnit instantaneu simpatia, părându-mi-se că a venit în sfârșit unul care chiar va face căruța să înainteze, că va pune ceva ordine în sistem, că va găsi soluții pentru repunerea fotbalului românesc în poziția în care se afla acum două decenii, imediat după World Cup, ediția 1994, SUA. În anul scurs de când e șef peste fotbal, domnul Burleanu constat că doar și-a modelat nițeluș speech-ul, cumva în contrast cu fotbalul în sine, care parcă e și mai tare prăbușit. Se vede asta din ce (nu) joacă Naționala, din ce (contra)performanțe au echipele din cupele europene, din ce catastrofe de pseudofotbaliști vin din urmă, de la tineret și juniori. Întrebat dacă i-a plăcut cum a jucat Naționala cu Ferroe, dl Burleanu ne-a băgat-o p-aia cu cele 3 puncte „care cu adevărat contează”, precum și cu cățărarea echipei ăsteia până pe locul 14 în lume, după parcursul nemaipomenit din ultimul an. În care, din câte-mi aduc eu aminte, n-am jucat nimic nici cu Ungaria, nici cu Grecia, ba nici cu Albania ori cu echipa aia de club, penultima prin Azerbaidjan sau Uzbekistan sau dracu’ știe pe unde, că nu era omologată! A mai dat-o cotită dl Preș. și când veni vorba de finanțările ilegale ale echipelor de prima ligă, de perspectiva ca în curând să nu mai avem pe cine trimite în Europa, dacă intră toate în insolvență, concluzia domniei sale fiind că fotbalul românesc, de când e condus de el, se află pe un drum evident ascendent, de-mi venea să intru în direct și să-l întreb simplu: „Să mori tu!?”.