În pregătirea mesei intră bineînțeles și aranjarea mâncării în farfurie. În funcție de imaginația, flexibilitatea, timpul și răbdarea fiecăruia, acest aranjament se poate face în multe feluri. Pentru tartine am folosit mult timp scobitori de plastic cu diverse modele în capăt sau de lemn cu stegulețe. Chiar dacă conținutul era același, faptul că de fiecare dată copilul alegea altă culoare de scobitoare sau altă formă îl făcea să mănânce mult mai mult. Cu succes se pot folosi formele de tăiat fursecuri (ursuleți, brăduți, inimioare, există foarte multe forme) pentru tăiat orice (mai bune sunt cele de metal decât cele de plastic fiindcă sunt mai ascuțite). Fiți creativi și veți avea doar de câștigat!
De asemenea importantă este și varietatea mâncării. Putem varia felul de mâncare cu totul: ați gătit vreodată budincă transparentă de tapioca?
Dar putem să obținem un efect puternic și dacă doar schimbăm sau adăugăm un singur ingredient: ați pus vreodată puțină sfeclă roșie în orez?
Însă pregătirea mesei nu se referă doar la mâncarea în sine, ci și la întregul mediu din jur. În sprijinul unui Nu! puternic televizorului putem aduce muzica de la radio, tacâmurile colorate, cu imagini, farfuriile cu imagini cu animale sau personaje preferate, fața de masă schimbată cel puțin de la un anotimp la altul, în acord cu el, șervețelele cu diverse modele aranjate în diverse forme, suporturile pentru ouă fierte, paharele cu modele preferate, ceșcuțele, paiele colorate și înnodate în diverse forme, șervetele de masă atrăgătoare (pe care eventual și le-au ales singuri când le-am cumpărat). Pentru siguranța și confortul lor (și al nostru) e bine să folosim multe ustensile de plastic și să aibă la îndemână servețele ude, mai eficiente la șters.
Iar când ne prindem copilul mâncând ceva pentru prima dată sau mâncând cu poftă o nouă mâncare sau chiar când „gătește” cu pasiune, să nu ratăm ocazia de a-i face o poză. Putem ulterior să „tapetăm” bucătăria cu ele, făcând din acest loc din casă un loc preferat în care vine și mănâncă de voie și cu plăcere. Pentru că aici face lucruri împreună cu noi, aici e lăsat să exploreze, aici îi e satisfăcută curiozitatea, aici se distrează, aici învață lucruri noi, aici descoperă arome, texturi și mirosuri, aici devine creativ, aici se simte bine și … pe deasupra, mai și mănâncă. Când veți oferi copilului vostru astfel de experiențe în bucătărie nu veți mai spune „nu știu ce să mai fac cu copilul meu că nu mănâncă!”, pentru că mâncatul va veni de la sine. Sigur, asta implică efort, ia timp, cere răbdare, solicită creativitatea la maxim și trebuie să fie susținută puternic de schimbarea atitudinii „nu știu ce să fac” în obiectivul activ „ce pot să fac ca să-mi determin copilul să mănânce?”. Partea bună e că succesul depinde mai mult de voi decât de preferințele culinare inițiale ale copilului. Succes!
