Mulți părinți se plâng de faptul că al lor copil nu mănâncă. Nu am nici eu norocul de a avea ambii copii mâncăcioși, am avut norocul de a avea copii la extreme. Fetița mea are 14 kg la 5 ani, a mâncat mereu puțin și preferențial, dar ea a avut la naștere, deși la termen,1400 grame și a fost mereu mai „specială” din acest punct de vedere, chiar și pentru medici. Băiețelul meu are 15 kg la aproape 3 ani, însă întrebările lui preferate sunt: „Ce mănânci? Ce-ai băgat în gulă?” și „Asta e de mâncale?”
De cele mai multe ori părinții spun despre copil că nu mănâncă destul, nu mănâncă ce trebuie, nu mănâncă legume sau nu mănâncă tot. Unii se plâng de faptul că mâncatul are loc doar la televizor, doar cu toate jucăriile pe masă, doar alergând după el cu lingurița prin casă sau în diferite alte condiții mergând până la … doar cu mașina de spălat pornită.
Cum să facem copilul să renunțe la astfel de … obiceiuri? Haideți să o luăm cronologic.
Ne hotărâm ce să facem de mâncare. Ce-ar fi să hotărâm uneori acest lucru împreună cu copilul? Putem să consultăm o carte de bucate cu imagini atrăgătoare, existând și cărți de bucate speciale pentru copii, sau chiar să căutăm pe internet astfel de rețete, împreună cu copiii mai mari. Din când în când putem să îl întrebăm ce fel de mâncare i s-a părut lui interesant la grădiniță, la bunici sau în vizită la prieteni și să încercăm și noi același fel.
După ce ne hotărâm ce anume gătim, mergem la cumpărături. Am putea să mergem împreună cu copilul în piață sau la supermarket. Să facem în avans o listă cu tot ceea ce avem nevoie și să o consultăm pe măsură ce achiziționăm tot ce ne trebuie. În afară de asta putem să îi dăm detalii despre produsele pe care le vede sau putem cumpăra și alte lucruri interesante care nu sunt pe listă … pe care le vom mânca pe lângă felul principal sau le vom găti data viitoare.
Acasă putem să îl implicăm și pe el în pregătirea mesei. Să îl lăsăm să „ne ajute”, să exploreze, să pună mâna, să guste, să miroasă, să amestece, să privească, să vină cu idei. Putem să îi cerem să pună farfuriile pe masă, să aranjeze tacămurile sau să aleagă șervețelele.
Dacă nu îl implicăm în pregătirea mesei avem libertatea de a-l chema la masă într-un mod atractiv, comic sau inedit. În orice caz să avem grijă când și cum facem această chemare la masă pentru a nu provoca reacții de respingere. Dacă îl chemăm pe copil la masă când el e în mijlocul unui joc interesant nu va vrea să vină iar dacă vom insista sau îl vom obliga să o facă, cu siguranță mâncatul nu îi va face plăcere și din start va spune că mâncarea nu are gust bun. Așa că până și chematul la masă se cere pregătit. E bine ca jocurile să fie încheiate, filmul terminat sau povestea citită până la capăt atunci când urmează masa. Iar chematul la masă să se schimbe din când în când, să nu fie mereu același și nici spus pe un tot autoritar „La masă! Acuma!” și nici neutru „E gata masa!”. Ce-ar fi ca din când în când să spuneți: „Supa vă așteaptă în farfurie!”, „Tocănița a spus că abia așteaptă să fie mâncată”, „Morcovul s-a împrietenit cu cartoful la tine în farfurie, vrei să vezi?”
De asemenea curiozitatea copilului poate fi crescută prin întrebări de genul: „Ce culoare crezi că are mâncarea ta de azi?” „Ce crezi că am pus azi în mâncare?” „A cui mâncare preferată crezi că e asta?”
Ca și principii generale e bine să mâncăm împreună cu copiii noștri și același fel de mâncare pe care îl mănâncă și ei. Nu să le punem noi lor mâncarea pe masă și să stăm lângă ei până termină de mâncat sau să îi hrănim, în timp ce noi nu mâncăm nimic. Dacă vrem să avem un copil atras de mâncare e bine să mâncăm (cu poftă!) ceea ce mănâncă și el, în același timp. E valabil pentru oricine are grijă de copil, dar mai ales părinții sunt cei care dau un exemplu puternic copiilor lor prin comportamentul lor. Dacă noi nu mâncăm dimineața dar le cerem lor să o facă, nu vom fi prea convingători. Dacă nu-i lăsăm să mănânce în fața televizorului, dar noi o facem, nu ne vor asculta deloc. Dacă noi avem anumite preferințe alimentare, dar le cerem lor să mănânce ceea ce nouă nu ne place, nu vom avea succes.
