a) Ar trebui să ne luptăm?
O reacție ar fi să ne întristăm și să atacăm filmul eretic. Să boicotăm. Cercetările și experiența au arătat că boicotarea strică mai mult crezând că vrem să înăbușim, să tăinuim. De asemenea, contează foarte mult și modul în care prezintă mass-media problema, ei de-obicei pledând pentru libertatea exprimării și de multe ori împotriva moralității.
b) Să ignorăm filmul?
Mulți creștini vor privi cu ignoranță la film, privindu-l doar ca ceva comercial, deoarece principiul 101 al marketing-lui ne învață că ceea ce e controversat se vinde. Totuși, acest răspuns ignoră realitatea: filmele sunt printre cele mai puternice mijloace de a schimba și influența societatea. 30% dintre adulți au recunoscut că filmele au avut un impact asupra valorilor morale și a credinței lor religioase. Profesorii și liderii bisericilor au învățat că un film, dacă este folosit potrivit, poate fi un bun declanșator de discuții. “Codul lui Da Vinci” are posibilitatea de a fi un instrument pe care să-l putem folosi că sa-i motivăm pe oameni să se confrunte cu confuzia teologică și apatia spirituală. Suntem siguri că adevărul schimbă vieți, dacă-l vom prezenta.
c) Să acceptăm acest film ca un fapt?
Un alt răspuns ar fi să acceptăm informația despre credința creștină ca fiind adevărată. Dar aceasta implică cel puțin 2 lucruri:
“Codul lui Da Vinci” este o nuvelă. Nuveliștii își iau mari libertăți legate de relativitate, pentru a învârti firul epic. Domnul Brown creează o poveste intrigantă, dar ea a fost publicată și vândută ca o operă de ficțiune.
În al doilea rând, corectitudinea presupune o studiere clară a basmelor meșteșugite și acuratețea Bibliei cât și erudiției și documentării istorice. In plus, vor trebui să creadă că Biserica Romano-Catolică a conspirat să manipuleze istoria umanității pentru avantaje politice încât chiar cei din apropierea lui Isus și chiar ucenicii Lui au fost înșelați de autorități. Povestea Domnului Brown ne cheamă să rescriem istoria și experiența omenirii pentru a susține teoria conspirativă care se rotește în jurul a două milenii de căutare a potirului. Ăsta da îndrăzneț!
d) Ar trebui să-l folosim ca o trambulină?
Probabil că o reacție mai înțeleaptă și strategică a creștinilor ar fi să folosească filmul ca o trambulină pentru a conversa și a explora rădăcinile și fundațiile credinței creștine. Inițierea unor astfel de discuții nu este dificilă, deoarece 66% dintre adulți și 75% dintre tineri spun că într-o săptămână normală ei dialoghează cu prietenii, colegii de școala, de serviciu despre filmele și emisiunile pe care le-au văzut de curând.
P.S. Filmele au influență.
Combinația ispititoare dintre idei, acțiuni, relații, muzică și stimulări vizuale ne determină să intrăm într-un alt timp și spațiu și, uneori, să ne însușim filosofiile și comportamentele afișate pe ecran. E clar că un film precum “Codul lui Da Vinci” va facilita conversații despre ce e real și despre cum știm ce e real. Oare sunt creștinii pregătiți să discute rațional care sunt originile credinței lor și să pună în valoare istoria Bisericii? Milioane de oameni nu știu ce să creadă cu privire la Cristos, Hristos, Biblie și Biserică și vor avea întrebări după ce vor vedea filmul. Cei care-l urmează pe Cristos au o oportunitate deosebită de a intra în acele întrebări cu înțelepciune, pentru a descoperi istoria actuală, conținutul și siguranța Scripturii, rezultatele Conciliului de la Nicea, viața și divinitatea Domnului Iisus cât și de relațiile Bisericii Primare cu puterea politică de atunci.
Să ne rugăm pentru minți deschise și inimi deschise și pentru a avea inteligența și compasiunea de a interacționa cu blândețe pe aceste subiecte cu încărcături emoționale. (www.reper.org)
