Cum să-i strici petrecerea!?

Cei care citiți constant această rubrică știți fără îndoială că atunci când e vorba de tenis, în clasament pentru mine există Roger Federer, apoi o mulțime de locuri goale, și abia după asta putem discuta despre Nadal, Nole și care or mai fi… E exact ca în muzică: Beatles și Rolling Stones la egalitate pe locul 1, după ele sunt cam 3000 de locuri goale, apoi vin Zeppelin, The Who, Jethro Tull etc. Conform acestui algoritm, între Roger Federer și Marius Copil distanța este cosmică, adică nu se măsoară în locuri, ci în ani lumină! Se întâmplă însă uneori miracole, cum este cel care nu a durat doar 3 zile, ci o săptămână (și ceva, cu tot cu cele două tururi preliminare) în care Marius Copil a pârjolit totul în cale, inclusiv doi frați Zverev, dintre care unul e pe 5 în lume, iar ca bonus i-a tras-o și locului 6, numitul Cilici. Vă rog să mă credeți că la începutul turneului eram încă supărat pe Marius, urmare a catastrofalei sale prestații din meciul de Cupa Davis contra Poloniei, când l-a bătut de l-a uscat, în două seturi, unul de care sigur n-ați auzit până atunci, Hubert Hurkacz, de care m-ar mira să auziți de acum înainte și pe care oricât v-ați strădui, pariez că tot n-o să învățați vreodată să-i scrieți corect numele! Mi-a trecut așa de tare orice urmă de supărare, încât ajunsesem, spre finalul meciului cu Zverev, să mă întreb dacă lui Marius nu i-o fi trecând cumva prin cap să-i strice petrecerea lui Roger chiar la el acasă. Fiindcă, oricât de mult mi-aș fi dorit o victorie finală, parcă totuși nu se face să distrugi psihic un om și o nație care te-au primit cu brațele deschise și te-au omenit…
Așa că finala de alaltăieri m-a găsit cu sentimente amestecate, formula care mi se părea ideală fiind ca Marius să câștige un set, iar Roger să-și adjudece finala. Mi s-a împlinit doar pe jumătate, concluzia pe care am tras-o fiind aceea că dacă mai poate juca o vreme la același nivel ca săptămâna trecută, pe Marius Copil îl așteaptă Top 20 cu brațele deschise. Iar pe Federer n-are decât să-l bată într-o finală de Grand Slam, chestie care nu m-ar supăra absolut deloc.