Postul Paștilor (sau Postul Mare) este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Conform tradiției statornicite în Biserică, în cursul Postului Mare se postește astfel: în prima săptămână, în primele doua zile (luni și marți), se recomandă, pentru cei care pot să țină, post complet sau, pentru cei mai slabi, ajunare până spre seară, când se mănâncă puțină pâine și se bea apă. La fel postim și în ultima săptămână, Săptămâna Patimilor, în zilele de luni, marți, miercuri, vineri și sâmbătă. Miercuri, în prima săptămână, se ajunează până seara (odinioară, până după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai Înainte Sfințite), după care se mănâncă pâine și legume fierte, fără untdelemn. În tot restul postului (săptămânile 2, 3, 4, 5 și 6), în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv), se mănâncă uscat o singură data în zi (seara), iar sâmbăta și duminica, de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin.
Legume, salate, compoturi și „delicatese” de post
În privința alimentelor de post cu gust „de dulce”, maica stareță a Mănăstirii Frumoasa subliniază că, indiferent dacă este sau nu post, în mănăstire se consumă doar alimente naturale, chiar dacă sunt mai modeste decât cele prelucrate industrial. „În mănăstirea noastră nu se mănâncă și nici nu se gătesc produse din carne sau produse care imită alimentele de frupt. Dar asta nu înseamnă că nu avem de unde alege. Toamna, spre exemplu, punem la păstrare, la congelator, păstăi, ardei copți și vinete. La sare punem opintici – sau ghebe, cum li se mai zice – și preparăm compoturi de caise, de vișine, de prune sau de struguri. Primăvara, avem spanac, urzici, salată și ceapă verde, cu care facem fel de fel de borșuri, tocănițe și salate, dar și mâncăruri mai puțin cunoscute, pe care le-am învățat și noi de la surori mai bătrâne”. „Să știți că și a fi prevăzător, a te gândi din vară cum vei ține posturile ce urmează, e o calitate duhovnicească”, adaugă maica stareță.
Maica stareță Sofia Bordeianu a mai spus că cine își propune să postească și face acest lucru cu toată inima, după o săptămână de post nici nu-și mai dă seama că a schimbat regimul alimentar. Cine caută scuze vede în post o corvoadă, parcă totul îi stă împotrivă: și anturajul, și programul zilnic, și părerea despre propria sănătate.
Tot de la stareța Mănăstirii Frumoasa am aflat că, de regulă, în mănăstire, pe timpul postului, hrana este foarte simplă, însă duminica ori atunci când vin oaspeți se prepară unele mâncăruri de post mai deosebite. Așa am aflat, de pildă, despre mâncărica de gutui, o rețetă de o simplitate și un rafinament aparte, considerată o „delicatesă” culinară, care se pregătește în special în perioadele de post. „Gutuile se spală, se curăță de coajă și se taie pe jumătate, pentru a se scoate semințele. Fiecare jumătate se taie apoi în felii, care se fierb puțin, după care se prăjesc în ulei până se rumenesc, fără să se amestece, pentru a evita sfărâmarea lor. Apa în care au fiert se îndulcește cu puțin zahăr, se adaugă și puțin ulei, se pune din nou la fiert și se îngroașă cu făină, până rezultă un sos alb. În acest sos se adaugă gutuile fierte și rumenite și se lasă să mai dea un clocot. La final, rezultă o mâncărică acruță și parfumată, cu un gust foarte plăcut. Se poate adăuga și un pic de scorțișoară și se servește atât caldă, cât și rece”, povestește sora Maria Voinescu, cea care dă un ajutor în bucătărie maicilor de la Mănăstirea Frumoasa.
O altă rețetă recomandată de sora Maria este sfecla de zahăr cu mujdei. „Sfecla de zahăr se coace în rolă sau, după caz, în cuptor. Se curăță de coajă și se taie felii. Separat, se face un mujdei de usturoi, în care se adaugă nuci măcinate, iar feliile coapte de sfeclă se mănâncă cu acest sos. Datorită ingredientelor folosite, este, în primul rând, o mâncare foarte sănătoasă pentru organism”, spune sora Maria, care recomandă ca desert colțunașii de post umpluți cu gem sau fulgii de ovăz cu miere de albine.
Biserica descurajează exagerările ori postirea necumpătată
Dispozițiile canonice referitoare la durata, asprimea și obligativitatea diferitelor posturi de peste an au fost formulate pentru credincioșii care trăiau în vremuri ce presupuneau alte condiții de viață, unele cu totul deosebite de cele de astăzi.
De aceea, e indicat ca persoanele, care doresc să postească mai deosebit, să aibă neapărat acceptul duhovnicului și, eventual, să se sfătuiască cu persoane care au o experiență a postirii. Biserica descurajează exagerările ori postirea necumpătată.
Neavând caracter de dogmă, dispozițiile de post pot fi ajustate de către autoritatea bisericească în funcție de nevoile, împrejurările și evoluția vieții religios-morale a credincioșilor. Dovadă în acest sens sunt variațiile acestor reguli după epoci și regiuni, în trecut. De aceea, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 24 februarie 1956, a hotărât o serie de pogorăminte (dezlegări) cu privire la respectarea postului pentru copiii până la vârsta de 7 ani (care sunt dezlegați de pravila postului, putând mânca în tot timpul anului orice fel de alimente), pentru copiii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, precum și pentru credincioșii de orice vârstă, care sunt cuprinși de slăbiciuni și suferințe trupești.
(Bogdan CRONȚ, sursa: www.ziarullumina.ro)
