Cum par ei domni…

Mă umflă râsul când îmi amintesc de felul în care decurg dialogurile deja clasicizate dintre „oamenii de fotbal” din România: cum se mai domnesc între ei la debutul fiecărei emisiuni sau atunci când este vreo apariție mai nouă, de regulă patron de proaspăt promovată, iar dacă reușești să treci peste precaritatea limbajului și te concentrezi pe apariția în sine, pe „look”, ai putea crede că ei chiar sunt niște domni, cu costume elegante și cravate asortate, totul de firmă, cu ceasuri scumpe și ochioase, ce mai, sunt niște domni în toată puterea cuvântului… Numai că mai mereu, pe la o bucată, când unul dintre interlocutori pune câte o întrebare ușor indiscretă sau bate vreun apropo la arbitraje, la achiziții sau vânzări de jucători, la surse de finanțare și alte d-astea, odat’ îl vezi pe destinatar că mai întâi se foiește, apoi i se încleștează fălcile (ca la pitbull când pregătește mușcătura), privirea-i devine fixă și îl bușește brusc amnezia, în sensul că uită că e în dialog cu un domn (care la rândul lui uită același lucru), drept pentru care „domnul” interlocutor devine brusc „bă”: „Și ce vrei, bă, să zici cu chestia asta?”. De aici încolo, totul e previzibil: se acuză de blaturi penale, de evaziune, de spălări de bani, de vânzări / cumpărări de jucători prin falsificare de acte, de apartenență la găști / cooperative / mafii, încât te miri de unde dețin ei, niște domni, atâtea date în principiu secrete, pe care procurorii n-au reușit niciodată să le afle, indiferent de câte anchete (mimate) s-au desfășurat. Ușor-ușor, dialogul degenerează, limbajul migrează din zona bunelor maniere către anti-CNA iar apoi direct în curtea interioară a pârnăii. Sunt invocate în discuție diverse infracțiuni, mai vechi sau mai noi, dovezile fiind în totalitate în posesia partenerului (fost domn!) de dialog (ei, m-am lămurit: dacă le are ăsta, de unde să le mai aibă și DNA!?), care se mai și oferă să le depună fix pe masa procurorului sau a judecătorului. Finalul este apoteotic: se face trimitere la rude (mama e prima, că de-aia e mamă!), la vii, la morți și răniți, punctul culminant fiind atins atunci când ambii își amintesc de apartenența la UE sau ceva asemănător. Asta acu’, în vacanță. Dar să vedeți când o începe campionatul…