Cum ne-mbolnăvesc ei…

Pentru suporterul care trăiește cu intensitate fiecare moment al unei dispute sportive, nimic nu ar fi mai cumplit (n-o fi având adjectivul ăsta grade de comparație, dar în cazul ăsta, zău că are!) decât să-ți vezi favoriții fie ratând „la mustață” victoria, fie trăind o umilință, pe care cu greu ți-ai fi putut-o imagina. Vorbesc ca unul trecut prin asta, ba chiar în exces de câțiva ani încoace, din cauza Real-ului, a Naționalei României, a echipelor noastre de fotbal angrenate (de regulă preț de un tur sau o grupă) în cupele europene. În weekend-ul ultim, am traversat trei astfel de momente, de fapt două plus unul care s-a transformat într-un spectacol umoristic de mare calitate. Cred că ați ghicit deja despre care anume e vorba. Să vedem întâi care au fost celelalte două. A fost mai întâi o finală la dublu, în care cuplul româno-suedez, proaspăt semifinalist la Melbourne, pornea ca favorit. După un prim set câștigat cu efort minim, a urmat dezastrul: egalarea și un „decisiv” după noua regulă, pe care Tecău și Lindstedt au reușit să-l piardă, irosind nu mai puțin de 5 mingi de meci! Credeam că ăsta va fi anul marilor lor victorii, numai că deocamdată pare a fi doar cel al înfrângerilor „la mustață”, fiindcă tot așa au pierdut și la Melbourne, în fața gemenilor Bryan, după ce avuseseră minge de meci. Asta n-a fost însă nimic pe lângă dezastrul de la Vâlcea. Campioanele noastre, care de ani întregi trag și tot trag la trofee (cel puțin, la începutul fiecărei noi ediții), dau în fiecare an peste câte cineva care le încurcă pe traiectorie: când sunt unguroaicele, când norvegiencele, când danezele. Anul ăsta, că tot le-a ferit Domnul de așa adversari, nici n-au apucat bine să se bucure, că a dat Budocnost-ul peste ele. Așa măcel zău că n-am mai văzut de…, nu tocmai de multă vreme, ci cam din decembrie, când tot fetele astea, numite atunci România, o luau cam de la toată lumea la „Mondiale”. Champions’ League? Să fim serioși. Chestia cealaltă, comedia despre care vorbeam la început, i-a avut în rolurile principale pe alde Dinamo, desigur. Dacă nu l-ați văzut pe Moți făcând două penaltiuri (dintre care rămas doar unul, că la al doilea, după ce-l dictase, s-a răzgândit arbitrul, cred că de rușinea „câinilor”!), dacă nu l-ați văzut pe junele Țucudean de 5 ori singur cu portarul ratând ca pe maidan, dacă n-ați aflat nici măcar că Dinamo a câștigat, totuși, cu 2-1 în fața echipei de pe locul 8 din Arabia Saudită, atunci ați petrecut un weekend jalnic.