Începutul școlii reprezintă un moment important atât pentru copil cât și pentru întreaga familie.
Părinții sunt mândri că au copil mare, că pot să spună „Copilul meu este școlar !” În același timp sunt stăpâniți de emoții privind adaptarea și evoluția copilului. Își doresc să fie bun, performant, să se mândrească cu el.
Copilul înțelege că are loc o schimbare, dar nu o percepe în amploarea ei. Este marcat de pregătirile pentru școala, trăiește intens momentul așezării ghiozdanului în spate. Așteaptă cu nerăbdare prima zi de școala sau încearcă sentimentul de teamă.
Experiența grădiniței îl ajuta să creeze mental o legătură, o asemănare. Are informații și din experiența altora: prieteni, rude, vecini. De multe ori aceasta nu este cea mai potrivită, deoarece explicațiile sunt însoțite de un fel de amenințări: „Ai să vezi tu la școala! / Ce crezi că e ca la grădinița? / Dacă nu înveți … / N-ai să mai ai timp de joacă! etc.”
Există ideea că ar fi bine să pregătești mental preșcolarul despre ce va urma, despre cum arată programul școlar, despre îndatoririle elevului, despre ce înseamnă evaluare-notare, despre învățătoare, colegi și despre ce va învăța.
Suntem de acord cu ideea în sine, însă este important ce, cât și cum transmitem copilului.
Înainte de orice să privim în particular acest an școlar cu noutățile lui organizatorice. Multitudinea de comentarii stârnite de debutul „Clasei 0” au declanșat temeri în rândul părinților, păreri, argumente. Acestea nu trebuie să ajungă la micul școlar și cu atât mai puțin, comentariile nu trebuie făcute cu el sau în prezența lui. Puterea de adaptare a copilului este foarte mare, nu toate școlile sunt la fel, deci este posibil ca multe alarme să se dovedească false. Nimic nu justifică conturarea unei imagini nefavorabile privind școala.
„Meseria de elev” se învață treptat. Există o perioadă destinată acomodării copilului. Va trece de la simplu la complex, de la cunoscut spre lucruri noi. Acumulările anterioare îi vor permite să se încadreze în ritmul ascendent pe care școala îl impune.
Atunci când vrei să dai copilului toate informațiile poți să-i creezi o presiune foarte mare. Se conturează un sentiment înfricoșător, că este mult prea mult și mult prea greu pentru el.
Învățătorii știu să lucreze cu copilul. Sunt obișnuiți ca după două luni de școală să întrebe în timpul unei ore „Când mâncam? / Când plecăm acasă?” Sunt obișnuiți să vadă cărți deschise cu capul în jos, caietul de matematică la scriere, etc. Ei cunosc caracteristicile fizice și psihice ale școlarului mic și pot să abordeze profesional diferențele individuale.
În școala totul se învață pas cu pas la elevii începători. Deci, nu are rost să-l sperii inutil povestindu-i despre teme, sancțiuni, calificative etc. Le va descoperi singur în măsura în care le va putea înțelege și va putea să le accepte.
Ceea ce este bine să faci este să-i prezinți lucrurile interesante, captivante pentru el, să-i stârnești curiozitatea, să-l încurajezi, să-i insufli dorința și mândria de a fi școlar. Poți să-i vorbești despre disciplină și despre program făcându-l să se simtă mare și important. Astfel va fi receptiv și implicat în parcurgerea noilor experiențe.
Lasă timpul să maturizeze copilul și cadrele didactice să-l formeze. Este important să ai încredere în persoana care va lucra cu copilul tău, să comunici și să colaborezi cu ea pentru a sprijini copilul, inițial din punct de vedere emoțional, apoi în tot ce va avea nevoie în perioada de școlarizare.
