Chiar și fără probe concludente, cei care urmăresc viața politico-administrativă au sentimentul tot mai puternic că liderii propuși și promovați de forțele politice (și nu numai) sunt creditați cu calități personale inexistente, discursurile lor sună fals, angajamentele nu sunt credibile, iar promisiunile sunt, în majoritatea cazurilor, ridicole. Această realitate este cunoscută și de „sforarii” din spatele guvernării care orchestrează o întreagă mașinărie de manipulare în masă menită a prezenta liderii de moment drept personaje dedicate și capabile. Dedicate lor și capabile de orice. Iar specialiștii în marketing promoțional, finanțat copios, își dedică priceperea „împodobirii celor din față” cu calități pe care nici persoanele în cauză nu cred că le au.
Fabricarea de lideri sau partide nu este o misiune facilă, presupune cunoștințe din diferite domenii, de la psihologie de mase până la economie, existența unor „disponibilități ” financiare deosebite (zeci și chiar sute de milioane de euro în zilele noastre) și angajarea de profesioniști ai „convingerii” (sau manipulării, dacă vreți) capabili să transforme banalul în excepțional și pe cel mai „limitat” cetățean în vizionar. Mulți ne-am mirat, și pe motive întemeiate, de apariția din „spumele mării” într-un timp foarte scurt a unor partide de succes sau a unor Mesia autohtoni cu priză la public și mesaje care se vor revelatoare în analiza istoriei și culturii naționale sau a soluțiilor menită să ne transforme urgent într-o forță economică pe plan mondial. Nu trebuie să fim surprinși. Aceste inginerii social-politice, când au succes (tot mai des), merită toate investițiile pentru că se câștigă înzecit. Și astfel ajungem la întrebarea fundamentală în acest articol, respectiv cine are interes să investească în crearea de marionete politice și acțiunile de promovare a acestora.
Interesați în crearea și „împodobirea” de falși lideri sunt cei cu bani care vor să controleze „butoanele puterii” în scopul obținerii de avantaje financiare (contracte cu statul, spre exemplu) sau să cumpere astfel simpatia instituțiilor de control. Recunoașteți asemenea manevre? Eu, da. În al doilea rând, și mult mai ușor prin atacul la democrație, consider eu, este implicarea noii clasele a hiperbogaților (numită inspirat tehnocrați) în cucerirea puterii politice pe lângă cea economică în statele dezvoltate și libere. În al treilea rând, și cel mai grav, crearea de partide și lideri este finanțată de state ostile și antidemocratice, care urmăresc extinderea influenței pe calea războiului hibrid, cucerirea sau sabotarea politico-socială și încurajarea apariției de vecinătăți prietenoase (termenul este în doctrina militară a Federației Ruse) peste tot în apropierea granițelor, inclusiv în România. Acestea sunt sursele principale de finanțare a activității noilor veniți pe scena politică. Cum recunoaștem podoabele false atârnate de liderii și formațiunile menite a înlocui partidele tradiționale și conducători lor? Este dificil, dar nu imposibil, dacă privim cu atenție comportamentul și mesajul acestora. Toate soluțiile excepționale, rapide și aplicabile peste noapte sunt doar aberații destinate aburirii electoratului needucat sau cuprins de lene în gândire. Mesajele șocante sunt, fără excepție, imposibil de pus în practică cu efecte pozitive și au valoarea soluțiilor de la cârciumă după 300 de „tărie”. Nimic nu a generat progres fără gândire, implicarea specialiștilor și acțiunea conducătorilor dedicați țării. Și asta în timp.
Dacă cei interesați și fără scrupule reușesc (cum au făcut parțial) să ne impună un Mesia de Dâmbovița și simpatizanții lui, împodobiți ca salvatori ai țării, democrația noastră fragilă va fi afectată, integrarea în civilizația europeană va stagna și nivelul de trai va regresa, după cum vedem în țările conduse de dictatori. Asta vrem? Asemenea patrioți? Nu cred.
